Vidul nu este neantul, ci o stare de hibernare a materiei

2.328 vizualizari

vidulÎn lumea fizicienilor, vidul este diferit de al nostru: vidul nu este neantul, absenţa a tot. Pentru astrofizicienii de la CEA (Comisariatul pentru Energie Atomică), vidul cuantic reuneşte toată puterea fizicii. Este populat, chiar suprapopulat. Dacă am putea proceda la o sociologie a microcosmosului şi de a vizualiza diferiţii protagonişti, spectacolul ar evoca mai degrabă mulţimea dintr-o piaţă orientală decât solitudinea monastică. Inventarul sistematic al celui mai mic centimetru cub de spaţiu provoacă stupoare: perechile virtuale de electroni-positoni se alătură întregii faune de fotoni cuantici, gluoni, particule W şi Z şi bosonii lui Higgs…

Vidul fizic se defineşte deci nu ca un mod de absenţă totală, ci mai degrabă ca unul de hibernare a materiei, starea de energie minimală unde nu s-ar întâlni nicio particulă reală. Puţin ca o plajă albă magică hipersensibilă. Cea mai mică atingere a unui creion, cea mai mică iritare – o infimă fluctuaţie de vid -, şi iată cum pagina se animă spontan, se populează cu miliarde de particule. Aceşti locuitori care au prins formă au, de asemenea, o masă şi, curând, se asociază altor particule: materia se organizează. Vidul şi materia nu sunt deci antinomice, dar complementare. Vidul fiind astfel din materie în devenire, starea latentă a particulelor elementare. Acest vid minunat conţine, de altfel, energia fotonilor a căror masă în repaos este nulă şi din care se propagă.

Vidul este deci energetic, cum a arătat începând cu 1948 fizicianul olandez Hendrick Casimir. Spaţiul „vid” inclus între două plăci de condensatori separate de o distanţă definită produce, prin fluctuaţii cuantice, o anumită forţă de atracţie. Acest efect Casimir, abia detectabil, este la originea scenariului creării lumii cuantice a vidului.