Energie inepuizabilă din vid

0
4

energie-cosmicaÎn interiorul stelelor, al galaxiilor, de fapt al Universului, au loc procese în cursul cărora sunt eliberate energii colosale. Exploziile însoţesc evoluţia stelelor de când acestea iau naştere şi până în ultimul stadiu al existenţei lor. Însăşi expansiunea Universului este un exemplu la scara gigantică al exploziei cosmice.

Un ocean neţărmurit de energie clocoteşte în jurul nostru. Dar cum am putea folosi măcar o părticică din această imensă cantitate de energie? Lucru care părea imposibil, dat fiind că, în studierea naturii celor mai puternice explozii cosmice, omul are de înfruntat dificultăţi copleşitoare. Şi totuşi… Până la un moment dat, numeroase de concepţii moderne asupra Universului erau larg acceptate de oamenii de ştiinţă. Curând, acestea s-au dovedit incompatibile cu studierea unor legi fundamentale ale naturii.

Bizuindu-se pe observaţii îndelungate, astrofizicianul dr. Viktor Ambartsumian, membru al Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a ajuns la concluzia că exploziile cosmice şi, probabil, naşterea stelelor, galaxiilor şi întregului Univers sunt cauzate de legi ale naturii, încă neexplicate de ştiinţă. În anii din urmă, eforturile fizicienilor ruşi şi din alte ţări au început să aducă, treptat, mai multă claritate în conturarea unei noi imagini generale a lumii. Aceasta se datorează mai ales răspândirii „concepţiei cu privire la natura vidului”, potrivit căreia, departe de a fi „nimic”, vidul este o substanţă dinamică – esenţa tuturor obiectelor şi fenomenelor.

Această substanţă are proprietăţi fizice neaşteptate, extrem de înşelătoare, care se manifestă în toate procesele elementare, inclusiv în mişcarea şi interacţiunea particulelor. Ba mai mult, însăşi natura particulelor nu poate fi înţeleasă în afara conceptului de „vid”: ele izvorăsc continuu din el şi dispar tot în el. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că „vidul poseda o energie infinită”. Această energie este, ca să spunem aşa, încătuşată de puternică forţă a atracţiei interne. În acelaşi timp însă, în vid au loc continuu şi în mod spontan stimulări, proces în urma căruia anumite cantităţi de energie sunt eliberate, dând naştere la „particule elementare, adevărate cărămizi ale materiei”. Se poate spune, de aceea, ca „lacătul” care ţine închisa energia nu este totuşi chiar atât de sigur.

Pe de altă parte, devine din ce în ce mai evident că Universul nu este decât una din stările vidului şi materiei. De aici, concluzia că „energia mare eliberată în urma proceselor astrofizice îşi are originea în vid”. Ultimii ani au adus dovada că avem de-a face cu o teorie validă. Pentru a obţine această dovadă, trebuie să se descopere dacă printre procesele din natura există unul în care particulele elementare sunt accelerate până la cele mai înalte energii posibile, intrând în interacţiune directă cu vidul.

Şi iată că un asemenea proces a fost descoperit. Cercetări recente au dus la concluzia teoretică fascinantă, potrivit căreia particulele se pot ridică din vid în cantităţi capabile să provoace o explozie în Univers! Aceasta a făcut posibilă demonstraţia că sursă şi temeiul celor mai puternice explozii cosmice este vidul, cu energia să internă nelimitată.

Ştiinţa continua să pătrundă tainele materiei. La început, fizică moleculelor şi a atomului a furnizat omului energia termică şi electrică. Apoi, fizică nucleară şi a particulelor elementare a dus la descoperirea energiei atomice şi termonucleare. Acum, îşi face apariţia, pe scena ştiinţei, fizică vidului. Desigur, sunt necesare, în continuare, mari eforturi pentru a ajunge în posesia unor dovezi evidente că vidul este un izvor nesecat de energie şi pentru a explora posibilitatea stimulării lui artificiale, în cele mai perfecţionate acceleratoare. Atunci, probabil, problema vidului va evolua de la stadiul teoretic spre cel experimental, oferind omului o inepuizabilă sursă de energie.