Timp de zeci de ani, oamenii de știință au dezbătut dacă viața inteligentă este un accident cosmic extraordinar sau un rezultat inevitabil al evoluției. Un nou studiu prezintă un răspuns îndrăzneț. Civilizațiile extraterestre nu sunt doar probabile. Sunt inevitabile. Cercetătorii susțin că viața nu este un fenomen rar, ci un rezultat direct al evoluției planetare. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Universul ar trebui să fie plin de specii inteligente care așteaptă să fie găsite.
Ani de zile, experții s-au întrebat de ce viața avansată este rară. S-a crezut că viața trebuie să depășească salturi evolutive aproape imposibile pentru a ajunge la inteligență. Astfel, Pământul a fost incredibil de norocos, producând organisme complexe și, în cele din urmă, o specie capabilă să construiască civilizații. Noile cercetări demontează complet acest argument. Rezultatele arată că inteligența este un rezultat previzibil al modului în care se schimbă planetele în timp.
Pământul nu a fost niciodată special. Atmosfera, oceanele și terenul au evoluat în moduri care au permis vieții să avanseze în etape. Aceste modificări nu au fost însă minuni; ele au făcut parte dintr-un proces care ar trebui să se desfăşoare pe nenumărate alte planete. Odată ce au apărut condițiile potrivite, viața a mers înainte. Dacă acest model este valabil în altă parte, civilizațiile ar trebui să fie răspândite în Cosmos. Această cercetare forțează o schimbare radicală în gândire. Oamenii de știință au petrecut zeci de ani întrebându-se dacă există inteligență extraterestră. Dar aceasta nu mai este întrebarea corectă. Dacă evoluția urmează o cale stabilită, bazată pe condiții planetare, atunci viața inteligentă trebuie să fie des întâlnită. Şi, adevăratul mister este motivul pentru care nu am găsit-o încă.
De prea mult timp, evoluția a fost privită ca o luptă împotriva șanselor improbabile. Istoria Pământului arată contrariul. Inteligența nu a apărut împotriva rezistenței naturii; a apărut datorită acesteia. Asta înseamnă că viața, atunci când are condițiile potrivite, va progresa întotdeauna spre o mai mare complexitate. Iar inteligența nu este o anomalie, este o parte așteptată a naturii. Această idee nu schimbă doar modul în care oamenii de știință se gândesc la viața extraterestră. Solicită să acceptăm o nouă realitate – civilizațiile inteligente ar trebui să fie peste tot. Următoarea provocare este dovedirea acestora.
Dacă viața inteligentă este comună, trebuie să existe dovezi care să arate de ce evoluția urmează un model clar, previzibil. Istoria Pământului oferă aceste dovezi. Salturi majore în complexitate nu s-au întâmplat din greșeală; ele au fost conduse de modificări planetare care au creat condițiile potrivite. Cel mai important factor este oxigenul. Pământul timpuriu era un pustiu toxic, atmosfera sa plină de gaze care au făcut imposibilă să existe o viață avansată. Timp de aproape 1 miliard de ani, planeta a fost dominată de microbi simpli. Atunci totul s-a schimbat. Anumite bacterii au evoluat capacitatea de a folosi lumina Soarelui pentru a produce energie, eliberând oxigen în acest proces. Acest lucru a făcut ca oxigenul să umple atmosfera, declanșând o reacție în lanț care a dus la o viață mai complexă.
Oamenii de știință au crezut cândva că aceasta este o descoperire improbabilă. Noile cercetări spun altfel. Fotosinteza a fost un rezultat inevitabil al evoluției microbiene. Odată ce a apărut, acumularea de oxigen a fost inevitabilă. Procesul nu s-a putut opri odată ce a început. Bacteriile au continuat să producă oxigen, iar chimia planetei a fost transformată. În momentul în care nivelurile de oxigen au atins un anumit prag, evoluția a făcut următorul pas. Același proces ar trebui să se întâmple pe alte planete. Dacă o lume are apă lichidă și o chimie potrivită, în cele din urmă vor apărea bacteriile. Odată ce începe fotosinteza, producția de oxigen accelerează. În acel moment, viața avansată nu mai este o posibilitate, este o certitudine.
Oxigenul a dus la o altă schimbare masivă: celulele au devenit mai avansate. În loc de bacterii simple, au apărut noi celule cu structuri interne care le-au permis să stocheze material genetic și să producă mai multă energie. Aceste celule eucariote aveau mitocondrii, ceea ce le-a permis să genereze putere mult peste ceea ce bacteriile ar putea gestiona. Această schimbare nu a fost un eveniment rar. A fost un rezultat așteptat al creșterii nivelului de oxigen. Odată ce oxigenul a făcut suficientă energie disponibilă, saltul către viața multicelulară a fost inevitabil. Celulele au început să lucreze împreună, formând primele organisme multicelulare. Structuri mai mari, mai complexe, au devenit posibile. De-a lungul timpului, viața s-a extins în oceane, pe uscat și în fiecare colț al planetei.
Acest model se repetă în fiecare etapă. Cu cât a devenit mai mult oxigen disponibil, cu atât viața a devenit mai complexă. Dacă acest proces s-ar întâmpla aici, nu există niciun motiv să credem că nu s-ar întâmpla în altă parte. Planetele cu un nivel ridicat de oxigen ar trebui să fie umplute cu o viață complexă.
Cea mai explozivă afirmație este că inteligența respectă aceeași regulă. Oamenii de știință au dezbătut de mult dacă inteligența umană este un accident rar sau punctul logic al evoluției. Dovezile sugerează că este cea din urmă. Odată ce viața atinge un anumit nivel de complexitate, inteligența devine un avantaj evolutiv. În momentul în care organismele au început să concureze pentru resurse, rezolvarea problemelor a devenit un instrument de supraviețuire. Speciile care ar putea folosi instrumente, să lucreze împreună și să prezică evenimentele viitoare au avut un atu superior. Inteligența nu a fost o întâmplare ciudată; a fost un răspuns necesar la presiunile de mediu.
Istoria Pământului arată că inteligența nu a fost un accident; a făcut parte dintr-un proces continuu. Dacă acest lucru este adevărat, atunci trebuie să se întâmple și pe alte planete. Viața nu încetează să evolueze odată ce ajunge la complexitate – continuă să avanseze. Iar dacă civilizațiile inteligente sunt un rezultat așteptat al evoluției planetare, atunci întrebarea nu mai este dacă ele există, ci de ce nu le-am găsit încă.
Dacă viața inteligentă este răspândită, atunci de ce noi nu am detectat niciun semn al acesteia? Paradoxul Fermi pune această întrebare. Într-un Univers plin de planete, unde sunt toate civilizațiile extraterestre? E posibil să le fi căutat într-un mod greșit.
Ani de zile, oamenii de știință au căutat informații extraterestre ascultând semnale radio. Această metodă presupune că alte civilizații folosesc același tip de tehnologie ca noi. Dar dacă nu o fac? Este posibil ca unele societăți extraterestre să nu folosească deloc semnalele radio; altele ar putea fi atât de avansate încât metodele lor de comunicare sunt dincolo de orice pot detecta oamenii.
În loc să asculte semnale, cercetătorii ar trebui să caute dovezile fizice ale civilizațiilor extraterestre. La fel cum activitatea umană a modificat mediul Pământului, speciile avansate ar trebui să lase în urmă markeri similari. Structurile spațiale masive, emisiile de căldură artificiale și modificările neexplicate în atmosferele planetare ar putea fi toate semne de inteligență extraterestră.
Există, de asemenea, posibilitatea ca civilizațiile să nu dureze mult timp. Inteligența poate fi inevitabilă, dar supraviețuirea – nu. Dacă o specie atinge nivelul tehnologiei avansate, aceasta câștigă și capacitatea de a se distruge. Războiul, distrugerea mediului și epuizarea resurselor ar putea șterge civilizațiile înainte de a ajunge la alte stele. Cheia pentru găsirea vieții extraterestre ar putea fi căutarea de urme ale civilizaţiilor care nu mai există.
Căutarea inteligenței extraterestre a intrat într -o nouă eră. Întrebarea nu mai este dacă există civilizații extraterestre, ci cât de curând le vom găsi.
