Un specialist NASA confirmă: profetul Iezechiel din Biblie a observat o navă extraterestră ce depindea de o navă-mamă aflată în apropierea Pământului!

8.767 vizualizari

OZN in BiblieÎn anul 598 î.Hr., după o încercare de revoltă împotriva stăpânilor babilonieni, regele iudeu Ioachim a fost dus în captivitate, împreună cu mai marii regatului şi cu o bună parte din preoţi. Printre aceştia din urmă se afla şi tânărul, Iezechiel, fiu al preotului Buzi. La Tell-Abib, lângă fluviul Chebar, în împrejurimile oraşului Nippur, când împlinise 30 de ani de viaţă şi 5 ani de robie el a avut prima sa viziune, cea care ne-ar putea da indicii importante despre prezenţa unor OZN-uri în trecutul omenirii.

Iată fragmentul viziunii lui Iezechiel:

Priveam şi iată că un vârtej venea dinspre miazănoapte; un mare nor scăldat în lumină, un foc rotitor înăuntrul căruia se vedea ca o strălucire de metal. Şi în mijlocul focului patru făpturi misterioase, a căror înfăţişare semăna cu cea a omului. Fiecare avea patru feţe şi patru aripi. Gambele lor erau drepte iar labele picioarelor, asemeni copitelor de viţel, scânteiau ca bronzul şlefuit. De sub aripile lor, în toate cele patru laturi, ieşeau mâini de om (…) Şi înfăţişarea lor era asemeni celei a cărbunilor aprinşi, asemeni celei a lămpilor. Pe trupul lor alergau limbi de foc şi din foc scăpărau fulgere (…)

Şi cum priveam aceste făpturi, am văzut că lângă fiecare dintre ele era o roată. Şi roţile păreau făcute din piatră de Tharsis; toate patru aveau aceeaşi formă, iar alcătuirea lor era ca şi cum o roată se afla în mijlocul alteia. Ele puteau să meargă în toate direcţiile, fără să se mişte în dreapta sau în stânga pe osie. Obezile lor, de o înălţime înfricoşătoare, erau acoperite de ochi de jur împrejur. Cănd făpturile înaintau, roţile înaintau şi ele; când se opreau, se opreau şi ele; când se ridicau deasupra pământului, se ridicau şi ele – pentru că spiritul făpturilor sălăşluia în roţi. Deasupra capetelor făpturilor se afla un fel de acoperiş neted; era ca o boltă de cleştar şi se întindea peste capetele lor. Sub această boltă, aripile lor se ridicau una în dreptul celeilalte; fiecare avea câte două, care îi acopereau trupul.

Cănd înaintau, auzeam vuietul aripilor lor, asemeni vuietului apelor mari, vuietului unei mulţimi sau al unei tabere de soldaţi. Când se opreau, aripile se lăsau în jos. Şi pe acoperişul care se afla deasupra capetelor lor se vedea ceva ca un tron semănând cu piatra de safir şi pe această închipuire de tron, ceva ca un om (aşezat) în partea de sus. Apoi am văzut ceva ca o strălucire de metal, ca un foc învăluindu-l de la ceea ce păreau să fie şalele lui în sus; iar de la ceea ce păreau să fie şalele lui în jos, am văzut ceva ca un foc răspândind lumină împrejur. Şi înfăţişarea luminii era ca aceea a curcubeului care ia fiinţă nori într-o zi ploioasă: era viziunea închipuirii gloriei lui Iehova; am văzut şi am căzut cu faţa la pământ, apoi am auzit o voce» care vorbea”.

Fragmentul de mai sus ar putea reprezenta una dintre primele descrieri din vechime ale vreunui OZN extraterestru. Iar acest lucru nu îl susţine oricine, ci Josef F. Blumrich, inginer austriac specialist în aeronautică, devenit în 1959 şef al Systems Layout Branch la Marshall Space Flight Center din cadrul NASA; în această calitate, el s-a ocupat de punerea la punct a lansatorilor spaţiali (cum ar fi Saturn V, utilizat pentru programul Apollo) şi a staţiunii orbitale Skylab. După propria sa mărturisire, Blumrich socotea ideea vizitelor extraterestre pe Pământ, în trecut sau în zilele noastre, inacceptabilă, chiar ridicolă. În această stare de spirit, el a citit, în 1970, prima carte a lui Erich von Daniken, Amintiri despre viitor. Explicaţia dată de autor relatării lui Iezechiel i s-a părut lipsită de orice temei şi a hotărât să studieze textul biblic, pentru a-şi argumenta opinia. Numai că lectura l-a făcut să-şi schimbe radical punctul de vedere şi să scrie el însuşi o carte, Navele spaţiale ale lui Iezechiel.

Iată ce spune Blumrich:

Dificila problemă a întregului corp al vehiculului din profeţia lui Iezechiel a fost rezolvată când mi-am amintit un concept care fusese dezvoltat şi testat la Langley Research Center al NASA. Fusese propus ca un corp aerodinamic pentru intrarea în atmosfera planetară. Cu această formă, întreaga configuraţie a vehiculului mi-a fost deodată clară şi problema fundamentală a fost rezolvată.

Am efectuat apoi o analiză parametrică şi pot în cele din urmă să determin dimensiunea probabilă a vehiculului văzut de Iezechiel. Diametrul lui maxim este de circa 18 metri, diametrul rotorului de circa 11 metri, iar greutatea pe care poate s-o ridice de aproximativ 100.000 kilograme. Motorul său principal este un motor nuclear, situat aproape de capătul de jos ascuţit al corpului central. Combustibilul – hidrogen lichid. Alcătuirea acestui vehicul arată că el nu este utilizabil pentru zboruri interplanetare sau interstelare. El depinde de o navă-mamă aflată pe orbita Pământului”.

Totul e prea frumos ca să fie adevărat. Dar, competenţa lui Blumrich nu poate fi pusă la îndoială!