Un mare secret al omenirii: zeii din legendele greceşti ale Olimpului erau extratereştri veniţi din altă lume pe Terra?

Grecii îşi descriu zeii cu trăsături antropomorfice similare celor omeneşti, bărbăteşti, femeieşti, şi având sentimente umane: iubesc, se mânie, sunt geloşi, fac dragoste, se ceartă, se luptă, procreează ca oamenii, aduc pe lume copii în urma unor relaţii între ei sau cu fiinţe umane.

Erau de neatins şi, cu toate astea, se amestecau deseori în treburile oamenilor. Puteau călători cu viteze uluitoare, puteau apărea şi dispărea într-o clipită, aveau arme de o putere neobişnuită. Fiecare îndeplinea o anumită funcţie şi, în consecinţă, fiecare acţiune umană putea suferi, sau nu, în funcţie de plăceriIe zeului; deci ritualurile de venerare şi darurile aveau menirea de a-i îmbuna pe zei.

Cea mai importantă divinitate a grecilor din epoca helenică era Zeus, „Tatăl zeilor şi al oamenilor”, „Stăpânul focului ceresc”. Arma sa, şi simbolul său totodată, era trăsnetul. Era un „rege” pe Pământ, care coborâse din ceruri, cel care împărţea muritorilor binele şi răul, totuşi, principalul său domeniu era în Olimp.

El nu era nici primul zeu peste Pământ, nici în ceruri. Grecii credeau că la început a fost Chaos (Haosul), apoi Gea (Pământul) şi soţul ei Uranus (Cerul). Gea şi Uranus au dat naştere celor doisprezece titani, şase bărbaţi şi şase femei.

Cronos, cel mai tânăr titan, a devenit cea mai importantă figură a mitologiei olimpiene. Cronos a luat-o de soţie pe sora lui, Rhea, care i-a născut trei fii şi trei fiice: Hades, Poseidon şi Zeus, Hestia, Demetra şi Hera. Fiul cel mic (Zeus) s-a revoltat şi s-a luptat împotriva lui Cronos, tatăl său. Ani de zile au durat bătăliile dintre zei şi oştile de monştri. Lupta decisivă s-a dat între Zeus şi Tiphon, un monstru cu cap de om şi trup de şarpe şi ea s-a petrecut atât în cer cât şi pe Pământ. Bătălia decisivă s-a dat la Muntele Casius, la graniţa dintre Egipt şi Arabia – se pare, undeva în peninsula Sinai. Câştigând lupta, Zeus a fost recunoscut ca zeitate supremă. Cu toate acestea; el a fost nevoit să-şi împartă puterea cu ceilalţi fraţi. Zeus a primit cerul, Poseidon apa, iar Hades lumea subterană (iadul).

În timp ce Zeus era reprezentat ca fiind foarte aspru cu oamenii – fiind cel care a vrut să distrugă omenirea – Poseidon era considerat aliatul oamenilor, un zeu care s-a străduit foarte mult să capete aprecierile muritorilor.