Un doctor francez s-a vindecat instantaneu de două răni, după o întâlnire cu două OZN-uri. Ulterior, a căpătat puteri paranormale…
Publicat în 1977, clasicul „Colegiul invizibil” al lui Jacques Vallee este o lectură obligatorie pentru investigatorii fenomenului OZN. În „Colegiul invizibil”, Dr Vallee descrie cazul „Doctor X”, demonstrând modul în care o întâlnire cu un OZN poate fi asociată cu remedii fizice uimitoare, precum și cu o schimbare a sistemelor de convingeri.
Un medic din sudul Franței care deținea o funcție oficială importantă a avut o experienţă. Potrivit dr. Vallee, evenimentul a fost investigat amănunțit de o echipă care includea un astrofizician, un psihiatru și un fiziolog.
Cu 3 zile înainte de experienţă, medicul s-a rănit la picior în timp ce tăia lemne. S-a format un hematom mare care încă mai durea noaptea în care a avut loc incidentul. La 4 dimineața, doctorul s-a trezit în timpul unei furtuni și și-a găsit copilul de 14 luni făcând semn spre fereastră. Medicul a presupus că fulgerele de lumină erau doar fulgere. I-a dat copilului să bea apă și s-a uitat pe fereastră. Acolo a văzut două OZN-uri în formă de disc. Ambele aveau antene orizontale. Flash-urile erau de aproximativ unul pe secundă și au fost asociate cu o creștere a luminozității celor două farfurii strălucitoare. Deodată, cele două OZN-uri s-a apropiat de casa medicului; ele s-au contopit într-un singur obiect. O explozie de lumină i-a luminat chipul doctorului de la fereastră. S-a auzit ceva puternic și apoi obiectul s-a dematerializat.
Medicul și-a trezit soția și ea a observat că rana de la picior a soţului ei s-a vindecat complet. În următoarele câteva zile, medicul a observat că și alte răni au dispărut. În timpul războiului din Algeria a suferit o rană care îl făcea incapabil să stea doar pe piciorul drept. Când lucra pentru o perioadă de timp, partea dreaptă a corpului său obosea rapid. După întâlnirea cu OZN-urile, așa cum a stabilit examenul medical, aceste răni au dispărut.
La 6 zile după eveniment, faimosul anchetator francez Aime Michel l-a evaluat pe doctor și l-a găsit plângându-se de slăbiciune generalizată cu crampe abdominale. În plus, în jurul buricului i-a apărut o zonă ciudată de formă triunghiulară de pigmentare roșie. Michel a crezut că asta ar putea fi ceva psihosomatic. Însă, chiar şi bebelușul medicului a dezvoltat același triunghi roșu în jurul buricului său.
Timp de 2 ani, Aime Michel a constatat că nu a existat vreo revenire a simptomelor legate nici de rana de război, nici de rana în urma tăierii lemnului. Erupția triunghiulară i-a rămas atât tatălui cât și fiului. În plus, a avut loc o schimbare dramatică a convingerilor medicului – se pare că a dobândit o acceptare aproape mistică a evenimentelor vieții și morții.
Medicul a experimentat în anii următori chiar şi fenomene „paranormale”: telepatie, un incident de levitație pe care medicul nu l-a putut controla, precum și efecte electromagnetice care implicau funcționarea defectuoasă a ceasurilor și a circuitelor electrice. Aceste evenimente au sfidat toate explicațiile ştiinţifice.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Publicat în 1977, clasicul „Colegiul invizibil” al lui Jacques Vallee este o lectură obligatorie pentru investigatorii fenomenului OZN. În „Colegiul invizibil”, Dr Vallee descrie cazul „Doctor X”, demonstrând modul în care o întâlnire cu un OZN poate fi asociată cu remedii fizice uimitoare, precum și cu o schimbare a sistemelor de convingeri.
