Problema dacă spiritul omenesc supravieţuieşte sau nu după moarte lasă loc liber nesfârşitelor speculaţii, însă putem afirma cu deplină certitudine că trupul omenesc este pieritor. Dar chiar aşa să fie? Ştiinţa medicală a demonstrat în mod decisiv că după instalarea morţii fizice, corpul se deteriorează rapid când este expus agenţilor biologici din atmosferă. În funcţie de împrejurări, acest proces natural de descompunere necesită, pentru a transforma un cadavru omenesc într-un schelet, fie câteva luni, fie câţiva ani.
Totuşi, nu toate trupurile se deteriorează în felul acesta. Deşi pare improbabil – şi depăşind total posibilităţile ştiinţei de a oferi o explicaţie – unele cadavre omeneşti, de obicei cele ale unor persoane credincioase şi venerate, rămân neputrezite multă vreme după îngroparea lor.
Unul dintre cele mai bine dovedite cazuri de neputrezire a trupului a fost cel al sfintei Catherine Laboure, o femeie de origine franceză care a murit la Paris în 1876. Înmormântat într-un sicriu triplu într-o criptă a capelei, cadavrul sfintei Catherine a zăcut netulburat vreme de şaizeci şi şapte de ani, până în ziua de 21 martie 1943, când a fost exhumat în vederea sfinţirii sale.
Un chirurg uluit, care a asistat la exhumare, a relatat cum braţele şi picioarele femeii erau perfect suple, cu muşchii conservaţi atât de bine încât ai fi putut spune că a murit în ajun. Pielea îi era intactă, părul îi rămăsese prins de scalp. Ochii îi rămăseseră în orbite, culoarea lor albastru-cenuşie find încă evidentă, iar analiza medicală a organelor interne ale sfintei a arătat că acestea se aflau într-o stare aproape intactă. Sfânta franceză este numai una dintre numeroasele personaje evlavioase creştine care au fost exhumate în cursul unui secol şi au fost găsite în stare nealterată.