Cel mai mare sculptor român din toate timpurile, Constantin Brâncuşi, a fost în acelaşi timp şi un om extrem de profund şi spiritual. Iată câteva din gândurile lui Brâncuşi şi astfel vă veţi putea da seama de profunzimea sa…
* Viața ființelor umane se aseamănă cu o spirală ascendentă sau descendentă. Nu știm în ce direcție este ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă.
* Ceea ce este real este numai esența divină nemuritoare. Iar dacă te apropii de esența ultimă și reală a lucrurilor și a ființelor, ajungi în felul acesta la o fascinantă simplitate.
* Cei mai mulți dintre noi nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu-l căutăm în noi înșine; trebuie însă să nu uităm că trupul omenesc nu are nici el o structură diferită de cea a Universului. Statuile mele sunt și rămân ocaziuni ale meditației profunde.
* În fiecare om zac o mulțime de energii divine nebănuite, asemenea diamantelor ce sunt ascunse în pământ. Fiecare ființă umană își are diamantele sale. Fiecare om își are diamantul său cel mai de preț.
* Săpând necontenit în fântânile interioare ale universului meu lăuntric, eu am dat de izvorul tainic al vieții veșnice și al tinereții fără bătrânețe. Așa consider eu că este arta divin inspirată: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
* Nu mai aparțin și nu mai sunt demult al acestei lumi: sunt detașat, sunt departe de mine însumi, desprins complet de propiul meu trup – mă aflu, extaziat, printre ideile divine și printre lucrurile esențiale.