Teleevangheliştii, sau cum să faci milioane de dolari din Dumnezeu

În Statele Unite mai mult ca în oricare altă parte a lumii, televiziunea şi vânzarea zgomotoasă a ceea ce dă de înţeles că ar fi creştinism merg mână în mână. Adresându-se unei vaste audienţe fundamentaliste, deja bine modelată pentru tot felul de farse despre sfârşitul lumii, în orice parte a ţării şi douăzeci şi patru ore din douăzeci şi patru, posturi de televiziune înfiinţate de oameni cu dare de mână pompează un regim nesfârşit de doctrină evanghelistă, plină de patos. Corurile fredonează în timp ce afacerişti religioşi, inteligent îmbrăcaţi, predică la volum maxim şi cu mare viteză, alternând cu ameninţări, implorări, linguşiri şi promisiuni. Simultan, numerele de telefon afişate la baza ecranului te informează unde trebuie să suni ca să oferi donaţiile ce îţi vor cumpăra salvarea sufletului – aparent. Este o versiune nouă a uneia dintre cele mai vechi şi mai reuşite escrocherii din toate timpurile – să profiţi de credinţa oamenilor, cu scopul obţinerii de bogăţii şi putere personale.

În ultimii ani, mari organizaţii au fost fondate şi milioane de dolari câştigaţi de pe urma palavrelor carismatice şi mieroase ale teleevangheliştilor precum Jerry Falwell şi Pat Robertson – şi chiar dacă aceşti doi indivizi rămân aproape nevătămaţi, prăbuşirea extrem de mediatizată a multora dintre fraţii lor „mai sfânţi-decât-tine” a aruncat mari îndoieli asupra întregii activităţi – evanghelismul televizat.

“Am nevoie de 8 milioane de dolari pentru Dumnezeu”!

Astfel, afirmaţia lui Oral Roberts conform căreia „Dumnezeu îl va lua la El” dacă suma-ţinta de 8 milioane de dolari în donaţii nu va fi strânsă până la o anumită dată, a atras critici atât din partea autorităţilor religioase cât şi a celor financiare. Carl Stevens de la biserica „Biblia Vorbeşte”, cu sediul în Massachusetts, a declarat falimentul după ce a primit ordinul de la un judecător federal să returneze mai multe milioane de dolari presupus jecmănite de la un enoriaş naiv. Donald Lowery şi Pamala St Charles au strâns o avere în anii ’80 ademenind bărbaţi singuri să se cupleze cu „îngerii dragostei” de la Biserica Iubirii (COL International).

150 de milioane de dolari anual din Slavă Domnului!

Cât priveşte bufoneriile unor şarlatani precum Jim şi Tammy Faye Bakker sau Jimmy Swaggart, acestea au provocat când oroare, când ilaritate cinică, depinde cum priviţi problema. Ani de-a rândul, Jim şi Tammy Faye au fost duetul cel mai de succes din America în domeniul escrocheriilor religioase. Prezidând spectacolul de televiziune The PTL Club (PTL: Praise The Lord or People That Love) (în traducere: “Slavă Domnului sau Cei ce iubesc”) din anii ’80, rânjetul larg al lui Jim şi aspectul său îngrijit, alături de interpretarea falsă a imnurilor religioase de către Tammy au prins în laţ peste 150 de milioane de dolari de la un număr aproximativ de 150.000 de adepţi. Cei doi nu au păstrat niciodată secretul asupra averii lor, făcând paradă de ea şi, aparent, congregaţia era încântată. Când Tammy Faye a sărbătorit ziua de naştere a lui Jim în direct, în cadrul emisiunii, a adus în studio şi două girafe, moment în care publicul spectator a îngenuncheat şi aclamat.

Dar ovaţiile nu au fost niciodată mai puternice decât atunci când Jim a fost trimis la închisoare pentru patruzeci şi cinci de zile. Declinul celor doi evanghelişti a început când Jessica Hahn, fostă secretară a PTL, a afirmat că Jim abuzase de ea. Dintr-o dată, mass-media gemeau de poveşti îngrozitoare: despre Bakker şi tinerii lui angajaţi ce se ştrengăresc dezbrăcaţi în saune; despre cada, jacuzzi cu nebunii din biroul lui Bakker, în care încerca să o seducă pe Miss America; şi, mai puţin imoral dar mai interesant din punctul de vedere al Fiscului, despre frauda masivă din spatele întregii organizaţii.

Ce se întâmplase cu cele 150 de milioane de dolari? Anchetaţi, angajaţii de la PTL au declarat că întreaga corespondenţă primită era împărţită în două grămezi, bani gheaţă şi cecuri, şi că banii peşin neînregistraţi — zeci de mii de dolari – plecaseră sub formă de cheltuieli mărunte.

“Marele evanghelist”, Jim, 18 ani de închisoare

Nereuşind să cumpere tăcerea Jessicăi Hahn cu o parte din aceşti bani, Bakker nu a dat dovadă de mare încredere în Hristos când a fost arestat. Printre suspine, a căzut la podea şi s-a încleştat într-o poziţie de fetus. Tammy Faye (genele ei false fiind descrise de un actor de comedie drept două tarantule în călduri) a spus că Jim obişnuia deseori să procedeze astfel. Văicărindu-se şi cerând îndurare, el a fost târât pe asfalt de către poliţişti. La proces a suferit o cădere nervoasă şi a trebuit scos din sala de tribunal. Considerat sănătos mintal, a fost găsit vinovat de 125 de capete de acuzare – fraudă şi delapidare -şi condamnat la patruzeci şi cinci de ani de închisoare. Această sentinţă a fost ulterior redusă la optsprezece ani.

Jimmy Swaggart şi păcatele sale

Printre cei care i-au admonestat în mod public pe soţii Bakker pentru păcatele lor s-a aflat şi teleevanghelistul baptist Jimmy Swaggart. Din amvonul său de televiziune, el a lansat atacuri după atacuri asupra lor, ipocrizia lui de tip „mai sfânt-ca-tine” făcându-i pe mulţi să se ploconească în faţa vocii lui tremurătoare, plină de uimire şi dispreţ când îşi întreba publicul din întreaga ţară cum au putut cei doi să fie atât de duplicitari? Cum au putut să-şi pângărească chemarea sfântă? Cum au putut să-şi înşele astfel adepţii?

De fapt, Swaggart ştia foarte bine cum şi de ce, iar în curând întreaga lume avea să ştie că el ştia. Observând atacurile vicioase ale acestui „Om al lui Dumnezeu” asupra cuplului Bakker, pros*tituata Debra Murphree şi-a dat seama de un amănunt interesant: Jimmy se numărase printre clienţii ei obişnuiţi. Ţinând o conferinţă de presă, a mărturisit că el o angajase să se satisfacă singură în faţa lui, înainte de a avea împreună o „mică” partidă intimă şi că îi ceruse ca fiica ei minoră să se alăture distracţiei. Devenită o celebritate peste noapte, Debra a apărut în toate talk-show-urile momentului alături de Jessica Hahn.

Acum era rândul lui Swaggart să se tânguiască. Plângând cu lacrimi de crocodil, s-a aşezat în genunchi, cu faţa la pământ, urmărit de întreaga naţiune cum îşi cerea iertare prin intermediul televiziunii, dar nimeni nu l-a crezut. Sinceritatea evanghelismului televizat fiind acum în centrul atenţiei, a reieşit faptul că, pentru a stoarce cât mai mulţi bani de la congregaţie, unii dintre aceşti prefăcuţi ce se băteau cu Biblia în piept foloseau batiste înmuiate în suc de ceapă proaspăt stoarsă pentru a-şi îmbunătăţi producţia de lacrimi. Dumnezeu să-i ierte!

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.