Învăţaţi să fraieriţi lumea, de la “Puştiul galben”, cel mai mare escroc al lumii

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pustiul galbenUnul dintre cei mai îndrăzneţi escroci, a fost Joseph Weill zis „Puştiul galben” (deoarece obişnuia să poarte costume, cravate şi mănuşi din piele de ied, toate galbene) a trăit până la 100 de ani, dându-şi sufletul în pace într-un azil de bătrâni din Chicago. Activând în această „meserie” mai mult de o jumătate de secol sub nume false, fără nicio legătură cu realitatea precum „Sir John Ruskin Wellington”, „Contele Ivan Ivarnov” şi chiar „Prinţul Florizel de Boemia” – ticăloşiile sale i-au adus aproximativ 6 milioane de dolari. Ceea ce i-a ajuns cu vârf şi îndesat pentru o bătrâneţe confortabilă.

Devenind sursa de inspiraţie a filmului The Sting (Ţeapa), cu rolurile principale interpretate de Robert Redford şi Paul Newman, el a preferat să-i tragă pe sfoară pe cei la fel de necinstiţi ca şi el. „O persoană cu adevărat cinstită nu ar fi căzut niciodată pradă trucurilor mele”, spunea el în timp ce-şi păstra comentariile cele mai usturătoare pentru oameni de afaceri şi pentru bancheri. „Aceştia sunt cei mai mari fraieri din lume, deoarece totdeauna caută modalitatea cea mai uşoară de a face rapid o grămadă de bani. Dintre toţi oamenii care pot fi păcăliţi, ei sunt probabil victimele ideale.”

Închiriind o bancă abandonată, el a angajat clienţii unei săli de biliard pe post de casieri şi a umplut sacii de bani cu discuri de plumb. Convingându-l pe un producător de săpun că înfiinţase astfel o bancă rentabilă, l-a păcălit pe acesta să depună o sumă considerabilă cu o rată foarte ridicată a dobânzii. Cu altă ocazie, a cumpărat o carieră de piatră părăsită, pe care a umplut-o cu praf de aur împrăştiat cu ajutorul unei arme de foc. Dând de veste că pământul conţine aur şi că intenţionează să deschidă o mină de exploatare, a vândut acţiuni celor lacomi şi creduli. Aceeaşi tactică a adoptat-o cu succes într-o mică aşezare de-a lungul râului Chicago. Majoritatea afacerilor sale erau pe termen scurt, rareori cu o durată mai mare de o săptămână, deşi unul din birourile-fantomă de brokeraj a continuat să funcţioneze aproape douăzeci de ani. Deseori prins, trimis la închisoare de patruzeci şi unu de ori, Weill a stat, în total, în spatele gratiilor doar şase ani. Condamnat în cele din urmă la douăzeci şi şase de luni în închisoarea din Atlanta pentru a fi vândut un puţ de petrol din care ţâşnea numai apă, la eliberare, în 1941, s-a hotărât că este momentul să se retragă şi să se bucure de roadele muncii sale… ceea ce s-a şi întâmplat în cea de-a treia şi lunga parte a vieţii sale.


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu