Precum multă lume ştie, Nokia este un gigant finlandez în domeniul telecomunicaţiilor. Până acum câţiva ani, el a fost lider în domeniul telefoanelor mobile, dar, din cauza unor paşi greşiţi (neanticiparea răspândirii smartphone-urilor), Nokia a fost detronat de alţi giganţi ca Samsung sau Apple.
Succesul Nokia din anii 1990 şi 2000 s-a datorat şi unei strategii de marketing inteligente, prin stabilirea unui slogan simplu – “Connecting people“, adică „Conectând oamenii”, dar şi a unui ton de telefon – „tonul Nokia”, pe care toată lumea îl cunoaşte. Acest ton Nokia a fost introdus în 1992, odată cu apariţia telefonului mobil Nokia 1011.
Tonul durează doar 3 secunde, dar, începând cu 1993, compania a decis să-l includă în toate modelele lor. În 1997 tonul a căpătat numele de Grande Valse. În 1999, a devenit „Nokia Tune”, devenind un ton de apel autentic Nokia.
Dar, tonul inițial provine dintr-o compoziție din 1902. Acesta a fost compus de chitaristul spaniol Francisco Tarrega, care este considerat a fi unul dintre cei mai mari chitarişti din toate timpurile. Născut la 21 noiembrie 1852 în Villareal, Francisco a devenit fondatorul stilului „chitara clasică a secolului al XX-lea”.
Deși Tarrega este creditat pentru crearea tonului Nokia, totuşi nu el e creatorul original. Chitaristul a împrumutat pur și simplu piesa „Grande Valse” a lui Frederic Chopin, compusă în 1833 la pian. Francisco Tarrega a fost inspirat de Chopin, așa că a folosit „tonul Nokia” în propriul său „Grande Valse”.
(Ascultaţi de la secunda 12 până la secunda 15 din „Gran Vals” a lui Francisco Tarrega)
(Şi tonul original Nokia)