Spaniolii se luptau cu taurii, în celebrele coride, încă de acum 2.000 de ani
Cele mai vechi mărturii ale luptelor cu tauri datează dinaintea Războaielor Punice, când populaţia iberică a observat natura războinică a cornutelor violente ce trăiau în pădurile din acea zonă. Curând, ibericii au descoperit un mod de a înhăma animalele şi a le provoca să atace armatele inamice, iar în anul 228 î.Hr., când generalul cartaginez Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal, şi-a condus armata în Ilici şi a asediat oraşul, soldaţii baricadaţi au adunat o turmă numeroasă de animale agitate, le-au înjugat la căruţe umplute cu butuci cărora le-au dat foc şi au provocat taurii să-i atace pe invadatori. Ibericii au reuşit astfel să-şi înfrângă inamicii, în timpul bătăliei Hamilcar fiind ucis.
Curând, ibericii au transformat această utilizare a taurilor într-un ritual pentru a-şi dovedi bărbăţia: ei trebuia să ucidă animalele dintr-o singură lovitură de topor sau de suliţă. Tot în această perioadă a început să fie folosită şi capa, pentru evitarea atacurilor repetate ale taurilor.
Luptele desfăşurate călare pe cal au fost introduse în Spania de cuceritorii musulmani veniţi din Africa; aceştia preluau suliţa de la vasalii lor, băştinaşii, şi le cereau să întărâte taurul şi să-l ameţească astfel încât stăpânii musulmani, călare, să poată adopta o poziţie optimă pentru aplicarea loviturii fatale.
În secolul al XVIII-lea, luptele cu tauri căpătaseră o formă asemănătoare celei moderne. Cei care se luptau efectiv cu taurul se numeau matadori, aceştia mânuind şi capa; asistenţii care alergau în jurul taurului şi îi plantau ţepuşe în spinare pentru a-l înfuria purtau denumirea de banderilleros, iar picadorii erau asistenţii călare ce mânuiau suliţe sau bastoane ascuţite la vârf.
Cea mai mare piaţă de toros („arena taurilor”) din Mexico City a fost inaugurată în anul 1945, având o capacitate de 50.000 de locuri. În Spania există peste patru sute de arene pentru coride, variind ca dimensiuni între cele cu câteva sute de locuri şi stadioanele din Madrid şi Barcelona, amplasate pe mai multe niveluri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cele mai vechi mărturii ale luptelor cu tauri datează dinaintea Războaielor Punice, când populaţia iberică a observat natura războinică a cornutelor violente ce trăiau în pădurile din acea zonă. Curând, ibericii au descoperit un mod de a înhăma animalele şi a le provoca să atace armatele inamice, iar în anul 228 î.Hr., când generalul cartaginez Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal, şi-a condus armata în Ilici şi a asediat oraşul, soldaţii baricadaţi au adunat o turmă numeroasă de animale agitate, le-au înjugat la căruţe umplute cu butuci cărora le-au dat foc şi au provocat taurii să-i atace pe invadatori. Ibericii au reuşit astfel să-şi înfrângă inamicii, în timpul bătăliei Hamilcar fiind ucis.
