Replici acide ale marilor actori români la adresa regimului comunist
Chiar dacă au cochetat cu funcţii prin partidul comunist, mari actori de comedie ca Toma Caragiu, Octavian Cotescu sau Alexandru Arşinel îşi permiteau şi să ironizeze sistemul prin „şopârle“ ascunse în replicile rostite la teatru sau la televizor. Actorii, unii aleşi ca deputaţi în consiliile populare, secretari de partid la teatru sau membri în Marea Adunare Naţională, se ridicau uneori împotriva aparatului din care făceau parte. Nu se sfiau să ironizeze lipsurile materiale. Se aducea vorba despre plecări în străinătate sau turnători de prin întreprinderi. Se făcea băşcălie de prostia tovarăşilor şi de frica românilor, într-o vreme când întunericul sălilor îi păzea pe cei pregătiţi să taie spectacole întregi din meniul şi aşa sărac al televiziunii.
Era o perioadă în care se ajunsese la situaţii complet aberante, îşi aminteşte actorul Mircea Diaconu: „Nu puteai să zici Elena din Troia pentru că exista o singură Elena, nu puteai să zici brânză, pentru că nu se găsea“. Curajul celor care scriau sau interpretau „şopârle“ era cu atât mai mare.
Scenaristul şi realizatorul TV Dan Mihăescu, unul dintre textierii care au scris celebrele scheciuri cu „şopârle“ care l-au consacrat pe Toma Caragiu, îşi aminteşte cum actorii „scăpau“ ironii fine la adresa regimului. Printre actorii care au „săvârşit“ astfel de acte este şi Octavian Cotescu, artist care de altfel a ocupat mai multe funcţii în regimul comunist. „Odată, Cotescu juca rol de achizitor de animale pentru sacrificare. Şi se făcea că povesteşte că un prieten al lui a fost în RDG şi cică ăla văzuse pe marginea drumului o cruce pe care scria «Aici zace Franz, de origine neamţ/ Şi în şanţ o vacă de origine dacă». Era chestia aia, când toată carnea noastră era exportată la nemţi, nu în RDG, e drept, ci în RFG“, dă un exemplu scenaristul.
Cotescu a mai lansat şi alte „şopârle“ pe post, ca de exemplu una dintr-o schiţă a lui Ion Băieşu, când îl interpreta pe Costel din „Tanţa şi Costel“, alături de Coca Andronescu. „Vorbeau ceva că ar fi Costel «un copil orfan, găsit pe treptele unei biserici». Şi ar fi zis că să nu spună că e de pe treptele unei biserici, că nu dă bine, ci de pe treptele căminului cultural“, povesteşte Dan Mihăescu.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Chiar dacă au cochetat cu funcţii prin partidul comunist, mari actori de comedie ca Toma Caragiu, Octavian Cotescu sau Alexandru Arşinel îşi permiteau şi să ironizeze sistemul prin „şopârle“ ascunse în replicile rostite la teatru sau la televizor. Actorii, unii aleşi ca deputaţi în consiliile populare, secretari de partid la teatru sau membri în Marea Adunare Naţională, se ridicau uneori împotriva aparatului din care făceau parte. Nu se sfiau să ironizeze lipsurile materiale. Se aducea vorba despre plecări în străinătate sau turnători de prin întreprinderi. Se făcea băşcălie de prostia tovarăşilor şi de frica românilor, într-o vreme când întunericul sălilor îi păzea pe cei pregătiţi să taie spectacole întregi din meniul şi aşa sărac al televiziunii.
