Am vilă, am bloc, am Buick, dar n-am plătit taxele la stat! Scrisoarea din 1948 a unui evazionist fiscal din puşcărie

1.955 vizualizari

Ion Pribeagu (1887-1971) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist român și israelian de limba română. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. Este autorul versurilor românești ale cunoscutei melodii „Zaraza”.

În acest articol, vă voi prezenta un text de Ion Pribeagu, extras din cotidianul „România liberă”, pagina „Viaţa veselă” din 1948. Era cel de-al treilea an după cel de-al doilea război mondial, când comunismul se instala în România cu ajutorul sovieticilor. Era anul când a avut loc „marea naţionalizare” din 11 iunie 1948, momentul în care s-a distrus toată iniţiativa şi proprietatea privată.

Textul lui Ion Pribeagu se numeşte „Răvaş din puşcărie”, fiind vorba de o scrisoare compusă de un puşcăriaş, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală. Vom fi uimiţi cât de mult se aseamănă situaţia cu cea din zilele noastre, deşi au trecut peste 70 de ani de atunci… Am păstrat textul original de atunci, fără nicio modificare.

Uite ‘ţi scriu, nene Ilie,
De aici, din puşcărie.
Ca să ştii cum s’a ‘ntâmplat,
Şi de ce sunt arestat.
M’au găsit la cinci adrese,
Mi-au făcut şapte procese
Şi m’au ridicat de-a-gata,
Parc’am omorît pe tata.
Este drept, n’am omorît!
Atât!

Ştii de când m’ai cunoscut
Tot’d’auna am avut
Că mă ’mbogăţeam aşa
Pe spinarea altora.
Ei munceau, munceau din greu
Şi prisosu-l luam eu.
Le dam pânză de obiele
Dar îi jepuiam de piele
Şi-uite ‘ncet şi calculat
Am o vilă – un palat! –
Am un bloc, am un Buick
Fără să muncesc nimic.
Am făcut ceva urât?
Atât!

Nene, ci-că-am sabotat
Fiindcă n’am însămânţat.
Cum adică-am sabotat
Fiindcă plugu-am îngropat?
Mi-au spus că sunt tâlhar.
Cum? Bag mâna ’n buzunar?
Este unul mai cu moţ
Să m’arate că sunt hoţ?
Am făcut vreun fapt urât?
Atăt!

Ba mi-au spus că sunt balaur,
C’au găsit în casă aur
Cum şi pietre preţioase
Cu facturi cam dubioase.
Au găsit, e-adevărat.
Au găsit c’au căutat.
Uite-afirm în mod cinstit
Că pe toate le-am plătit.
Le-am plătit cu bani peşin,
Natural, cât mai puţin.
Si cum pururi tac chitic,
N’am spus nimănui nimic.
Am făcut vreun fapt urât?
Atât!

Ba m’au scos că sunt, legal,
Evazionist fiscal;
Ci’că ‘n foarte multe dăţi
M’am sustras la nişte plăţi!
Nu zic ba! M’oi fi pitit,
Dar de ce nu m’au găsit,
Să mă duc să-i caut eu,
Eu care alerg mereu
Şi mă cert cu toţi golanii
Şi n’am timp să număr banii
Să-mi pierd vremea mea precisă
Pentru-un fleac de recipisă?
Am făcut ceva urât?
Atât!

Şi’uite pentruce Ilie,
Stau d’un an în puşcărie.
Salutare!

„Săracul” evazionist… a făcut el ceva urât că şi-a tras maşină, vilă, bloc, neplătindu-şi taxele şi nepierzând timpul pentru „un fleac de recipisă”? 🙂 Trist şi amuzant în acelaşi timp…

Foto: maxpixel.net (Commons Creative – free)