Pe la sfârşitul Evului mediu european, dreptul la un proces cu un juriu format din persoane de aceeaşi condiţie socială s-a extins chiar şi la pleava societăţii, dar nu fără complicaţii legale. Conceptul a fost adoptat în multe ţări europene, inclusiv în Germania, unde în 1499 producea o şaradă legală de toată frumuseţea. Indiferent cît de ridicol ar părea azi, procesele intentate animalelor erau frecvente în întreaga Europă medievală – iar în 1499, un urs german a fost arestat pentru că a provocat scandal şi a terorizat mai multe sate de la marginea Pădurii Negre.
Fiind prost sfătuit, într-o încercare de a scoate în evidenţă stupiditatea procesului iminent, avocatul apărării a insistat asupra dreptului clientului său de a beneficia de un juriu format din fiinţe de teapa lui, ceea ce l-a determinat pe judecător să dispună încropirea unui juriu alcătuit din urşi de prin partea locului, dansatori sau dresaţi pentru diverse reprezentaţii. Dar de îndată ce juriul a fost prezentat, au început problemele. Un jurat deosebit de agresiv a făcut un salt spre consiliul acuzării, murind a doua zi din cauza rănilor primite; urmînd exemplul colegului lor, restul juraţilor au scăpat de sub control şi fie s-au luptat între ei, fie i-au atacat cu sălbăticie pe ţăranii veniţi la distracţie. Iar în confuzia creată pîrîtul a scăpat şi nu a mai fost văzut niciodată.
Procesele intentate animalor au continuat pînă în secolul al XVIII-lea, iar cei interesaţi de astfel de nebunii nu trebuie decît să caute pe Google pentru a vedea cît de stupidă poate fi legea.