Cel mai organizat serviciu de luptă contra incendiilor, din antichitate, l-au avut romanii. În vechile izvoare istorice sunt menţionate organizaţiile pe care acest popor le avea pentru supravegherea cetăţenilor pe timp de noapte şi care alarmau populaţia în caz că izbucnea vreun incendiu. Funcţionarii cetăţenilor care conduceau aceste organizaţii purtau numele de edili. Omul politic roman Crassus (114-53 î. Chr.) îşi înfiinţase un serviciu personal pentru stingerea incendiilor, în care lucrau 500 de sclavi. Dacă o locuinţă lua foc, aceştia nu începeau stingerea ei până ce proprietarul casei cuprinse de flăcări nu o vindea lui Crassus şi, astfel, acest vestit aristocrat roman ajunsese să stăpânească aproape jumătate din suprafaţa Romei.
În timpul împăratului roman Octavian August (27 î. Chr. – 14 d. Chr.) s-a organizat la Roma un serviciu militarizat de pază contra incendiilor. Astfel, o legiune, care avea 2.400 de oameni, era împărţită în şapte cohorte, corespunzătoare celor şapte coline ale Romei. Fiecare cohortă se afla sub ordinul unui prefect şi avea două posturi de pompieri, mai mulţi aquari (sacagii) şi fabi (scargatori de ziduri). În dotarea acestor „unităţi de intervenţie” intrau scări, aparate de stins, cetones (saci umpluţi cu iarbă de mare udă), siphones (un fel de puşti care aruncau apă) şi partical (căngi).
După cum se poate observa, în fiecare cohortă oamenii erau împărţiţi pe specialităţi, după atribuţiile pe care le aveau de îndeplinit în acţiunea de stingere a incendiilor. Unii răspundeau de aprovizionarea cu apă, pe care o transportau cu găleţile, alţii acţionau în focar cu ajutorul unor cârlige sau chingi cu care dărâmau zidurile şi acoperişurile caselor cuprinse de flăcări, urmaţi de cei specializaţi în stingerea focurilor mai mici, pe care le înăbuseau cu ajutorul unor pături speciale şi alţii, care interveneau cu nişte perne speciale pentru amortizarea căderii victimelor. Multe case situate în diferite puncte ale oraşului erau dotate cu clopote de alarmă. După modelul Romei, în cuprinsul Imperiului Roman, numeroase municipii îşi aveau create propriile cohorte de pompieri.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Cel mai organizat serviciu de luptă contra incendiilor, din antichitate, l-au avut romanii. În vechile izvoare istorice sunt menţionate organizaţiile pe care acest popor le avea pentru supravegherea cetăţenilor pe timp de noapte şi care alarmau populaţia în caz că izbucnea vreun incendiu. Funcţionarii cetăţenilor care conduceau aceste organizaţii purtau numele de edili. Omul politic roman Crassus (114-53 î. Chr.) îşi înfiinţase un serviciu personal pentru stingerea incendiilor, în care lucrau 500 de sclavi. Dacă o locuinţă lua foc, aceştia nu începeau stingerea ei până ce proprietarul casei cuprinse de flăcări nu o vindea lui Crassus şi, astfel, acest vestit aristocrat roman ajunsese să stăpânească aproape jumătate din suprafaţa Romei.
