Mulți oameni şi-au dezvoltat prieteni imaginari în timpul copilăriei. Părinții s-ar putea să fi fost îngrijorați la început, însă ei și-au dat seama mai târziu că este doar o fază pe care majoritatea copiilor o au. La urma urmei, dezvoltarea unei imaginații la o vârstă fragedă este un lucru normal, nu?
Dar dacă există şi o altă faţetă a acestor prieteni imaginari? O latură întunecată și chiar sinistră? Toți prietenii imaginari sunt o fantezie inocentă din copilărie sau sunt dovada unei lumi care nu este a noastră?
Potrivit psihologilor, cortexul prefrontal și lobul temporal medial încep să preia semnale la vârsta de 18 luni. Aceasta este zona creierului care este responsabilă de gândirea abstractă și este locul din care copiii încep să-și dezvolte imaginația. Din cauza acestei dezvoltări rapide, mintea începe să perceapă lucruri care nu sunt acolo. Potrivit experților, acest lucru nu ar trebui să aibă vreun impact psihiatric.
Cu toate acestea, există câteva povești cu prieteni imaginari care par prea înfiorătoare. Iată următoarea poveste de pe Reddit:
„Când fiica mea avea 3 ani, avea un prieten imaginar numit Kelly care locuia în dulapul ei. Kelly stătea într-un scaun, în timp ce ea dormea, se juca cu ea, etc. Doi ani mai târziu, eu şi soția urmăream noul film Amityville (cel cu Ryan Reynolds); în momentul în care apare în film o fată moartă cu ochi negri, atunci apare şi fiica noastră. Departe de a fi deranjată de imagine, ea a spus: „Asta arată ca Kelly.” „Care Kelly?”, spunem noi. „Fata moartă din dulapul meu.”
Cei care studiază fenomenul paranormal spun că părinții ar trebui să fie vigilenți atunci când vine vorba de prieteni imaginari, deoarece unii dintre ei ar putea fi entități (chiar malefice) dintr-o altă dimensiune. Iată câteva semne de avertizare care indică faptul că „însoțitorul” copilului dvs. nu e ceea ce pare.
* Copilul dvs. are reguli care îi fac rău, primite de prietenul imaginar. Dacă al dvs. copil are „reguli” primite de la prietenul imaginar, care îi dăunează lui sau altora, atunci acest lucru ar putea fi un semn de avertizare. De exemplu „El mi-a spus să mă rănesc”.
* Copilul dvs. face lucruri neobişnuite. El încetează să se mai bucure de mesele preferate sau de distracțiile sale preferate, de exemplu. Sau poate simte teamă faţă de o entitate necunoscută. Deși pot exista și alte motive, o entitate paranormală s-ar putea afla lângă el.
* Cunoștințele copilului despre anumite evenimente sunt prea precise pentru a fi o coincidență. Când copilul folosește cuvinte sau are cunoștințe despre lucruri sau perioade care sunt foarte precise, acest lucru ar putea fi un semn că el comunică cu o entitate din altă lume.