Povestea cavalerului-femeie Noche şi a celor 2 pitici, care au devenit faimoşi în Europa… Istoricii au crezut că totul e un basm, până le-au descoperit sarcofagul!

Undeva între secolele al XII-lea şi al XIV-lea, o serie de cronicari şi învăţaţi menţionează că în sudul Franţei, pe la 1240, a trăit şi a luptat un cavaler absolut neobişnuit. Foarte înalt pentru acele timpuri, când statura medie a adulţilor era de 1,45 m, cu plete lungi şi negre, cu un chip de o frumuseţe nepământeană, ciudatul tânăr, care vorbea curent câteva limbi europene contemporane lui, lupta întotdeauna de partea celor slabi sau nedreptăţiţi.

Cavalerul era însoţit de doi „pitici”, ce păreau foarte bine proporţionaţi, dar a căror înălţime era doar de 1 metru. Cei doi aveau chipuri ciudate, cu ochii oblici, de parcă ar fi fost mongoloizi.

Cronicile povestesc o serie de strălucite fapte de arme ale neobişnuitului trio, care ajunsese cunoscut în Franţa, Spania, precum şi în întreaga Europă.

La asediul unui castel din Burgundia, cavalerul cel înalt (numit Noche) a fost rănit grav. Doctorii veniţi în cortul său au constatat cu stupoare că faimosul războinic era… o femeie! Rana nu a putut fi închisă şi, simţind că i se apropie sfârşitul, frumoasa necunoscută le-a cerut scutierilor să o poarte într-un loc numai de ei ştiut. De atunci, orice referire la cei trei dispare din cronici.

Istoricii moderni au refuzat să admită veridicitatea relatărilor despre cavalerul „Noche”. Însă, în septembrie 2000, câţiva tineri arheologi care efectuau săpături în ruinele unei abaţii de lângă oraşul Beziers (Languedoc) au găsit un sarcofag de piatră perfect conservat, în ceea ce fuseseră nişte cripte ascunse sub temelia capelei. Înăuntru odihnea un schelet în armură completă, cu coif şi sabie lungă.

Spre stupoarea tuturor, scheletul (vechi de 7 secole şi jumătate) aparţinea unei femei de vreo 40 de ani, înaltă de 1,82 m şi brunetă. În afara armurii şi a cămăşii de zale, femeia nu avea niciun alt veşmânt sau podoabă. Pe sarcofag nu scria nimic.

Însă, în aceeaşi criptă fuseseră înmormântaţi doi bărbaţi de o vârstă nedefinită, cu arme şi pieptare de zale. Erau înalţi de 1,05 metri, iar craniile lor păstrau caractere mixte, euro asiatice.

Femeia-cavaler şi cei doi credincioşi scutieri ai săi dormeau somnul de veci alături, înfruntând împreună eternitatea, aşa cum înfruntaseră împreună viaţa într-o lume care nu tolera excepţiile mai mult decât cea de astăzi…