Patrioţii români din Basarabia, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, au fost ucişi de „securiştii ruşi” de la Chişinău?

2.531 vizualizari

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, cântăreţii şi patrioţii români din Republica Moldova, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, se deplasau cu o maşină către Chişinău, fiind încă în România. Pe la ora 2:30 dimineaţa, maşina în care s-au aflat cei doi a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nicio zgârietură, în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.

Există relatări că la sosirea ambulanţei, Doina încă trăia, nu murise pe loc, iar personalul medical a refuzat să o ducă la spital, ridicând doar trupul fără viaţă a lui Ion Aldea Teodorovici, în timp ce ea a fost lăsată să se zbată între viaţă şi moarte. Ciudat e faptul că în noaptea în care cei doi au murit „Europa Liberă” a difuzat o ştire potrivit căreia accidentul s-a produs în urma unei apariţii pe şosea a unei maşini blindate. Apoi, pentru că ştirea aceasta ar fi indus imediat ideea de ucidere, s-a trecut la ştirea conform căreia maşina soţilor Teodorovici ar fi intrat într-un copac.

Dar, cine au fost cei doi? Cântăreţii Ion şi Doina au militat pentru reunirea Basarabiei cu România. Ei au mai optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, Eminescu. În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

Cu toate că autorităţile româneşti de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident, multe dintre indicii duceau către ipoteza unei crime premeditate. Iată câteva din ele:

* Nici până în ziua de azi şoferul maşinii nu a fost condamnat pentru accident, iar celălalt pasager al maşinii a dispărut fără urmă;

* Scriitorul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici, a declarat în 2004 că „în ultima vreme, Doina şi Ion îmi povesteau că, nopţile, erau ameninţaţi prin telefon cu moartea. Mi-au arătat şi nişte scrisori cu un conţinut ameninţător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp”.

* Ion Ungureanu, ministrul moldovean al Culturii de atunci a spus şi el, tot în 2004, că: „(…) mai târziu mi-a părut ciudat faptul că şoferul a rămas în viaţă (…) Sculptorul Mihai Prepeliţă a declarat odată că are dovezi sigure că a existat o comandă de lichidare a Doinei şi a lui Ion”.

* În 1997, fratele lui Ion, Petre Teodorovici, a spus că unchiul său din Bucureşti, Chiril, pusese mâna pe nişte documente ale Securităţii române. Acestea argumentau cu lux de amănunte ca moartea celor doi a fost un accident intenţionat, provocat de structurile Securităţii de la Chişinău, la comanda unor forţe politice de atunci.