Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Norul ucigaş din Troyes: într-o zonă din Franţa oamenii sunt omorâţi din cauza unui nor bizar care se tăbărăşte pe ei!

161

norul TroyesÎn seara unei calde zile de vară din anul 1936, un confecţioner de unelte numit Simenon merge cu motocicleta sa pe strada care duce de la Orleans la Troyes. Tânărul franţuz este la mai puţin de doi kilometri de Troyes şi, evident, într-o dispoziţie normală, după cum avea să declare mai târziu şoferul auto care mergea în spatele lui Simenon. Din motive necunoscute, motociclistul se răstoarnă ca atins de fulger, direct în faţa maşinii care venea din spate. Chiar în ultimul moment, şoferul auto încă poate să-l ocolească pe cel căzut. Vehiculul se opreşte cu scrâşnet de frâne. Omul de la volan sare din maşină, aleargă la cel care zace nemişcat lângă motocicletă şi care pare a nu avea răni. Nu se constată nici răni, nici hematoame. Şoferul auto îl duce în maşină pe cel care, după cum crede el, este inconştient. Pleacă în mare viteză şi se opreşte la cea mai apropiată curte ţărănească. Prea târziu. Tânărul murise. Un medic chemat de ţăran constată moarte prin şoc. La examinarea cadavrului nu se poate stabili nicio altă cauză a morţii, nici droguri, nici boală şi nici vreo violenţă.

O săptămână mai târziu se întîmplă pe exact acelaşi tronson de şosea un caz mortal tot aşa de misterios. Impingând căruciorul în care se aflau cei doi bebeluşi ai ei, o tânără femeie, pe partea pietonală paralelă cu şoseaua, se duce la piaţă, ţintă pe care nu avea s-o mai atingă niciodată. Un trecător vede căruciorul abandonat la marginea drumului. Cei doi micuţi ţipă tare de tot. Alături corpul neînsufleţit al tinerei mame. Cauză a morţii iarăşi: şocul.

Deja încep speculaţiile. Sunt dezgropate cazuri asemănătoare petrecute cu ani în urmă. În anii trecuţi, exact pe această mică porţiune de drum, mai mulţi oameni – printre ei şi surorile medicale ale districtului, cunoscute ca persoane lucide – s-au întâlnit cu o „umbră geroasă”, care i-a speriat de moarte, dar nu i-a omorât. Oamenii de ştiinţă prind de veste despre fenomenele ciudate.

La invitaţia unui prieten avocat, profesorul Paul Gennett, titular al unei catedre de fizică la Universitatea din Lyon, îşi întrerupe concediul în Alsacia ca să călătorească la Troyes. Ia cu el un geamantan mare plin cu aparate şi instrumente ştiinţifice. La sosire, profesorul dă peste un val de căldură estivală. Acum s-ar putea constata dacă şi în aceste condiţii se formează o “umbră geroasă”. Locul unde aceasta urma să zăbovească se află la doi kilometri în afara localităţii Troyes într-o vale îngustă între nişte dealuri mici. În lung şi-n lat niciun copac. Soarele îşi trimite nestingherit razele arzătoare spre pământ. Aerul scînteiază de căldură, în timp ce profesorul înaintează încet pe şoseaua al cărei asfalt radiază şi el căldură. Cu toate acestea, el simte dintr-o dată cum aerul devine incontestabil mai rece.

Profesorul se întoarce în tabăra lui şi revine cu câteva termometre ca să determine cu exactitate temperatura din diferite locuri. Acum îl frapează ceva ciudat pe care-l reţine în scris: „Eu am observat că în acest loc al şoselei nu există nicio pasăre. Doar o singură pasăre a zburat odată spre acest tronson al şoselei. Când s-a aflat aproximativ deasupra marginii şoselei, pasărea şi-a schimbat brusc direcţia, de parcă s-ar fi izbit de un obstacol. În timpul cercetărilor mele nu am văzut niciodată vreo pasăre zburînd deasupra şoselei”.

La această observaţie s-au adăugat rezultatele măsurării temperaturii care pe tronsonul în chestiune era cu câteva grade mai mică decât în întreaga zonă. Tot aşa convins de nişte cauze naturale precum turbulenţele atmosferice, profesorul aprinde un foc pe marginea şoselei. Fumul se ridică drept ca o lumînare.

La încercarea de a stabili nişte anomalii ale presiunii atmosferice, se ajunge la o experienţă despre a cărei trăire Gennett scrie mai târziu într-o renumită revistă ştiinţifică franţuzească: „Deodată, temperatura aerului păru să scadă cu cel puţin zece grade. Pe toate le zăream acum vag. Un nor păru să mă înfăşoare. Am căzut în genunchi. “Norul” atârna cam un metru deasupra pămîntului. Deodată norul dispăru la fel de repede precum venise. Mă simţeam nenorocit. Parcă mi s-ar fi luat toate forţele. Pentru cele întâmplate nu am nicio explicaţie”.

În timpul şederii profesorului Gennett, au continuat tragediile în zonă. Doi oameni mai în vârstă – soţ şi soţie – voiau să-şi viziteze nişte rude din localitatea învecinată. Pe tronsonul problematic un motociclist i-a găsit în stare de inconştienţă. Medicul de la urgenţă nu a putut decît să constate moartea femeii. Soţul ei a murit patru zile mai târziu în spital. Când pentru câteva momente a redevenit conştient, a vorbit despre un „nor” mare, care coborâse asupra lor. În momentul acela au leşinat. S-a întîmplat şi un alt atac, de data aceasta asupra unui băieţel, apoi s-a instalat liniştea.

Ştiinţa încearcă să dea de resorturile unor astfel de ciudăţenii, dar nu este capabilă nici măcar de o clasificare clară.

Orgoni Crystal