Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

OZN-urile sunt forme de viaţă inteligente care mănâncă oameni?

83

OZN35O teorie populară odinioară susţinea că obiectele zburătoare neidentificate nu erau nici năluciri şi nici aeronave extraterestre, ci „animale spaţiale”, adică forme de viaţă existente în straturile superioare ale atmosferei. Ideea a fost susţinută o bucată de vreme chiar şi de persoane care participau la primul proiect O.Z.N. al Forţelor Aeriene, intitulat „Sign”, după ce le-a fost sugerat de către John Phillip Bessor, un cetăţean din Pennsylvania, interesat în fenomene psihice. Bessor era de părere că farfuriile zburătoare sunt „substanţe extrem de diluate (ectoplasmice?), capabile să se materializeze şi dematerializeze, ale căror propulsoare sunt o formă de energie telecinetică”. Mai mult, el suspecta că aceste fiinţe mănâncă oameni şi, ca dovadă în sprijinul părerii sale, s-a referit la relatările cu privire la căderile din văzduh de carne şi sânge.

Însă nu Bessor a fost primul care s-a avântat în speculaţii de genul acesta. Într-o povestire ştiinţifico-fantastică publicată în ediţia din noiembrie 1913 a revistei The Strand, sir Arthur Conan Doyle a imaginat „Groaza din înaltul cerurilor”, în care era vorba de monştri atmosferici care atacau şi ucideau piloţii. Într-un text nefantezist, Charles Fort a consemnat relatările despre „entităţi necunoscute, luminoase” depistate în văzduh, care puteau fi descrise drept „lucruri vii care uneori se ivesc de altundeva”.

În anii ulteriori existenţa unor animale spaţiale a fost susţinută cu tărie chiar de către Kenneth Arnold, pilotul care la 24 iunie, 1947, a depistat o apariţie deasupra zonei de la Mount Rainier din Washington, eveniment care a consemnat inaugurarea erei O.Z.N.-urilor. Conform părerii lui Arnold, exprimată în cadrul interviului acordat în 1959 reporterului de la Denver Post, O.Z.N.-urile sunt „organisme vii… în atmosferă… care au puterea de a-şi modifica densitatea şi înfăţişarea.” Alte persoane care au susţinut cu hotărâre teoria animalelor din spaţiu au fost contesa Zoe Wassilko-Serecki, biologul Ivan T. Sanderson şi Trevor James Constable, specialist în ocultism, care a fost contactat de o „farfurie” Constable a pretins că a fotografiat „făpturile” (cum le-a numit el),  folosind un  film sensibil  la infraroşu.
Respingându-se fotografiile lui Constable ca neconcludente, nu au rămas alte dovezi convingătoare, logice sau materiale, care să susţină existenţa animalelor în spaţiu. O dovadă conformă acestor cerinţe au oferit-o cele câteva relatări ale unor martori oculari care au susţinut că nişte substanţe gelatinoase au picat din cer în faţa lor.

Un asemenea incident s-a petrecut la 26 septembrie, 1950, când doi ofiţeri de poliţie au zărit aterizând pe un câmp ceea ce li s-a părut a fi un O.Z.N. Când, împreună cu alţi doi poliţişti, au cercetat locul, au descoperit o masă gelatinoasă care s-a evaporat într-o jumătate de oră.

În seara zilei de 10 august, 1979, o femeie din Frisco, statul Texas, a zărit o lumină care a aterizat lângă o casă învecinată. A doua zi vecina, Sybil Christian, a descoperit trei băşicuţe purpurii, gelatinoase. Una s-a evaporat la razele soarelui, iar celelalte două au fost trimise la analiză. După ce a aruncat o privire rapidă analistul a susţinut, fără să ţină seama de protestele martorilor oculari, că băşicuţele nu erau altceva decât deşeuri industriale, deşi existau mari deosebiri în aspectul şi consistenţa celor două categorii de materii.

Orgoni Crystal