Contrar aşteptărilor multora, Darwin n-a fost propriu-zis un ateu. După călătoria sa în jurul lumii ca naturalist pe vasul Beagle, el a mărturisit că şi-a dat seama de o serie de neconcordanţe cu cele afirmate în Biblie, ajungând la concluzia că: „a da liber imaginaţiei, ca să născocesc dovezi suficiente spre a mă convinge, a ajuns să fie din ce în ce mai greu. În felul acesta necredinţa s-a furişat (cu toată pregătirea lui teologică de trei ani la Cambridge, când se gândea să devină preot) în sufletul meu cu încetul, însă până la urmă definitiv”. El s-a declarat doar agnostic şi era de părere că: „fiecare trebuie să creadă şi să spere cât poate”. Deci, considera convingerile religioase o problemă personală a fiecărui om şi nu era de acord cu impunerea convingerilor religioase proprii, altora.
În privinţa originii omului, cel care a lansat ipoteza „omului maimuţă” nu a fost, cum s-ar putea crede, Charles Darwin, ci naturalistul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829), iar clasificarea omului în grupul primatelor împreună cu antropoidele (gorila, cimpanzeul, urangutanul, gibonul), cu care are caractere anatomice, fiziologice şi unele trăsături psihologice comune, aparţine naturalistului Carl Linne (1707-1778). Darwin s-a raliat numai acestei poziţii, în sprijinul căruia a adus dovezi noi.
Totuşi, cu toate străduinţele naturaliştilor, problema originii omului nu a fost încă pe deplin lămurită. Homo sapiens, strămoşul omului actual, nu descinde direct din antropoidele actuale, ci dintr-o altă ramură, având ca strămoş pe homo neanderthalensis (omul de Neanderthal), ale cărui fosile s-au găsit, însă nu s-a descoperit până acum veriga de legătură dintre homo neanderthalensis (de acum 150 000 de ani) şi homo sapiens, care şi-a făcut apariţia de-abia în paleoliticul superior (scheletele de homo sapiens au o vechime de numai 40 000 – 50 000 de ani).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Contrar aşteptărilor multora, Darwin n-a fost propriu-zis un ateu. După călătoria sa în jurul lumii ca naturalist pe vasul Beagle, el a mărturisit că şi-a dat seama de o serie de neconcordanţe cu cele afirmate în Biblie, ajungând la concluzia că: „a da liber imaginaţiei, ca să născocesc dovezi suficiente spre a mă convinge, a ajuns să fie din ce în ce mai greu. În felul acesta necredinţa s-a furişat (cu toată pregătirea lui teologică de trei ani la Cambridge, când se gândea să devină preot) în sufletul meu cu încetul, însă până la urmă definitiv”. El s-a declarat doar agnostic şi era de părere că: „fiecare trebuie să creadă şi să spere cât poate”. Deci, considera convingerile religioase o problemă personală a fiecărui om şi nu era de acord cu impunerea convingerilor religioase proprii, altora.
