Omul este o fiinţă multidimensională, dar Oculta Mondială doreşte să ne ascundă acest secret, pentru a nu pierde sutele de miliarde de dolari câştigate pe an
Ştiţi ce este „teseractul” sau prisma cubică? Este analogul cubului în 4 dimensiuni. Teseractul este faţă de cub, ceea ce cubul este faţă de pătrat. Dacă un cub este format din 6 feţe de pătrate, hipersuprafaţa teseractului constă în 8 celule cubice. Termenul de „teseract” a fost folosit pentru prima oară în 1888 de Charles Hinton în cartea sa „O nouă eră a gândirii”; mulţi obişnuiesc să-i spună tetracub sau simplu „hipercub” (deşi ultimul termen desemnează mai degrabă un cub cu 4 sau mai multe dimensiuni). Dacă sunteţi dornici să aflaţi mai multe despre teseract, puteţi citi în engleză un articol mai cuprinzător pe wikipedia.com.
Am făcut această mică introducere a teseractului, întrucât doresc să aduc aminte de descoperirea extraordinară a omului de ştiinţă german, dr. Konstantin Meyl, care crede că trupul uman este format dintr-o reţea masivă de „ADN-uri tetracubice”. Ceea ce a făcut dr.Meyl este să descopere cum ADN-ul creează unde scalare, un subiect foarte controversat în lumea fizicii. Undele scalare se pare că au abilitatea de a călători mai repede decât viteza luminii, fără să piardă energie, permiţându-le astfel să pătrundă în mai multe dimensiuni. În cartea lui Meyl („ADN-ul şi rezonanţa celulară”), acesta explică cum electronii de hidrogen, ce înconjoară formele hexagonale şi pentagonale ale ADN-ului, nu se învârt doar în jurul atomului de hidrogen, ci în jurul întregii molecule, creând astfel pentagoane şi hexagoane. Rotirea electronului de hidrogen determină crearea de vortexuri, aceste vortexuri fiind generatoare de unde scalare în întreg trupul uman. Astfel, se ajunge la concluzia că trupul uman este format dintr-o reţea masivă de „ADN-uri tetracubice”.
Într-un interviu acordat de dr.Meyl, acesta explică cum undele scalare magnetice sunt create de ADN-ul tetracubic. În laboratorul său, Meyl a demonstrat cum părţi bolnave din ADN pot fi aduse într-o stare sănătoasă. În acest caz, toate bolile lumii ar putea fi foarte uşor vindecate, fără a mai fi nevoie de medicină şi tratamente costisitoare. Desigur, acest lucru ar constitui un dezastru pentru lumea medicală (spitale, clinici, corporaţii farmaceutice) care şi-ar vedea astfel spulberate profiturile incredibile de zeci şi sute de miliarde de dolari anual.
O altă utilizare importantă a descoperirii dr.Meyl ar fi aceea a telecomunicaţiilor; omul, fiind o fiinţă atât de complexă şi multidimensională, ar putea comunica simplu prin telepatie, fără a mai fi nevoie de echipamente radio sau de telecomunicaţii. Această modalitate de comunicare ar fi gratuită, 100% ecologică şi mult mai rapidă. Desigur, ar duce la falimentul multor companii de telecomunicaţii, care fac, la fel, profituri de zeci şi sute de miliarde de dolari.
De aceea, eu cred că munca dr.Meyl (ca şi cea a lui Tesla, descoperitorul „energiei gratuite”) va fi ignorată şi banată de lumea ştiinţifică şi de mass-media, ambele controlate de interese financiare imense. Până la urmă, din păcate, totul se reduce doar la bani…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ştiţi ce este „teseractul” sau prisma cubică? Este analogul cubului în 4 dimensiuni. Teseractul este faţă de cub, ceea ce cubul este faţă de pătrat. Dacă un cub este format din 6 feţe de pătrate, hipersuprafaţa teseractului constă în 8 celule cubice. Termenul de „teseract” a fost folosit pentru prima oară în 1888 de Charles Hinton în cartea sa „O nouă eră a gândirii”; mulţi obişnuiesc să-i spună tetracub sau simplu „hipercub” (deşi ultimul termen desemnează mai degrabă un cub cu 4 sau mai multe dimensiuni). Dacă sunteţi dornici să aflaţi mai multe despre teseract, puteţi citi în engleză un articol mai cuprinzător pe wikipedia.com.
