Odă adresată Lunii de peste 2.500 de ani: „O, Lună, ia-mă, sunt a ta!”

Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii; cuvântul Lunatic⁠(d) derivă din numele Lunii. Filozofii Aristotel și Pliniu cel Bătrân susțineau că Luna plină induce nebunia la persoanele susceptibile, crezând că creierul, care este predominant apă, trebuie să fie afectat de Lună și de puterea ei asupra mareelor, dar gravitația Lunii este prea slabă pentru a afecta o persoană individuală.

Poeta Bilitis, de pe ţărmurile Mării Egee, scrie „Imn Astarteei” – secolul 5 î.Hr., din care reiese că în Cipru zeiţa era considerată Luna, iar cultul ei ajunsese la o dezvoltare şi simultan, la o degenerare fără precedent. Iată şi care este poezia:

IMN ASTARTEEI

Maică necuprinsă, pururea neprihănită Zămislitoare, tu, cea dintâi născută,
Zămislită prin tine însăţi, născută din tine Şi prin tine însămânţată, Astarteea!
O! Pururea fecundată, fecioară şi maică a tuturor,
Neprihănită şi desfrânată, curată şi Voluptoasă, inefabilă, nocturnă, dulce, spumă de mare!
Tu care dăruieşti în taină graţia, tu care Uneşti, tu care iubeşti,
Tu care strecori pofte în sângele fiarelor sălbatice şi apropii se*ele în pădure.
O, Astartee irezistibilă, auzi-mă, ia-mă,
A ta sunt, Lună, şi de 13 ori pe
Fiecare an, smulge măruntaielor mele libaţiunea
Sângelui meu.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.