Dovezile despre astronauții antici sunt adesea asociate cu imagini ale „zeilor zburători” sculptate în diferite părți ale lumii antice. Culturi distincte, de la America Centrală până în Egipt și insulele Pacificului, înfățișează zeități așezate, încadrate de șerpi sau păsări, sau coborând din cer.
De exemplu, în La Venta (statul Tabasco, Mexic), Monumentul 19 înfățișează o figură așezată, care interacționează cu un șarpe mare cu pene, una dintre cele mai vechi reprezentări cunoscute ale acestei ființe în America Centrală. Culturile ulterioare s-au referit la această zeitate ca fiind Quetzalcoatl sau Kukulkan. Unii interpretează scena ca o „cabină de comandă cu tavan jos”. Majoritatea cercetătorilor, însă, o înțeleg ca pe o reprezentare a unui conducător sau șaman care interacționează cu un șarpe ceresc, simbol al autorității și al tărâmului ceresc, mai degrabă decât ca pe o mașină.
Interpretarea convențională limitează adesea monumentul la un rol ceremonial sau simbolic în cadrul societății olmece, respingând posibilitatea unor semnificații mai extraordinare. Această viziune rigidă subestimează creativitatea și imaginația tehnică a civilizațiilor antice. Prin reducerea imaginilor complexe la funcții pur politice sau religioase, arheologia convenţională riscă să ignore tiparele care ar putea indica cunoștințe sau experiențe comune dincolo de explicațiile tradiționale.











