O poveste reală terifiantă? Un dragon care scuipa foc a provocat panică într-un oraş din Anglia, în anul 1113
În anul 1113, în orașul Christchurch, Anglia, au venit nouă preoţi din Laon, Franța. Au dus cu ei un altar dedicat Fecioarei Maria, dar acesta nu era un simbol gol. Cei care s-au apropiat de el au vorbit despre senzații ciudate, despre căldura aerului rece, despre mirosuri de flori acolo unde nu erau și despre un fel de pace care îi făcea chiar și pe oamenii împietriți să cadă în genunchi. Preoţii au căutat adăpost în mănăstirea orașului, al cărei stareţ era cunoscut mai mult pentru mândria decât pentru evlavia sa.
Când preoţii au cerut intrarea, li s-a refuzat, nu pentru că nu era loc, ci pentru că stareţul se temea de ceea ce reprezenta altarul. Acesta atrăgea mulțimi în fiecare oraș pe care îl vizita. Oamenii aduceau ofrande. Bolnavii erau vindecați. În ochii stareţului, acest lucru îi amenința autoritatea. Așa că a trântit ușile mănăstirei și i-a trimis afară.
Preoţii au găsit adăpost printre săraci. Un negustor le-a oferit un loc de odihnă. Una dintre vizitatoarele lor era fiica unui păstor care nu vorbise de ani de zile. În noaptea aceea, după ce a îngenuncheat lângă altar, s-a ridicat și a șoptit: „Este aproape”. Cei prezenți au jurat că vocea ei avea un ton care nu aparținea niciunui copil. Apoi, chiar înainte de miezul nopții, cerul s-a schimbat. Pescarii de pe coastă au văzut lumini ciudate deasupra mării; fâșii de foc răsucite, mișcându-se ca și cum ar fi fost vii. Vântul s-a oprit. Animalele au amuțit și apoi ceva vast a ieșit din ceață. Martorii l-au descris fără ezitare: un dragon.
Dar acesta nu era genul simbolic pictat pe pereții capelelor; această creatură era reală, masivă, aripile sale ascunzând stelele. Se spune că avea cinci capete și fiecare era încoronat cu foc de o culoare diferită. Răgetul său zguduia ferestrele. Zborul său făcea aerul să se onduleze ca apa. Se învârtea în cerc deasupra orașului ca și cum ar fi căutat și apoi se scufunda.
Mănăstirea, aceeași care refuzase altarul, a fost prima care a căzut. Focul a izbucnit prin ferestrele sale. Turnul clopotniței s-a rupt în două. Oamenii au raportat un sunet ca un țipăt de fier. Stareţul, închis înăuntru cu comorile sale, nu a mai fost văzut niciodată. Doar piatră pârjolită a mai rămas în locul unde fuseseră camerele sale.
Dar nu totul a ars. Casa în care se afla altarul era neatinsă. Nicio urmă de arsură nu i-a atins acoperișul. Fata care rostise primele cuvinte după ani de zile a dormit liniștită. Chiar și animalele negustorului au fost nevătămate. Dragonul a trecut pe deasupra de mai multe ori deasupra lor și de fiecare dată le-a cruțat. În zori, jumătate din oraș dispăruse. Cenușa zăcea dens pe străzi. Mănăstirea era o ruină, cu relicvele distruse, zidurile înnegrite. Și totuși, altarul rămăsese, neatins, întreg.
La scurt timp după aceea, povestea oficială a început să se schimbe. Scribii au declarat-o „furtună cu fulgere” – un dezastru tragic, dar natural. Dar exista o problemă: nimeni nu a văzut fulgerele. Nimeni nu a auzit tunetele înaintea flăcărilor. Nimeni nu a putut explica creatura cu cinci capete care plutea pe cer sau felul în care i-a cruțat doar pe cei legați de altar. Cei care îl văzuseră știau ce era. Bătrânii îl numeau gardian – nu malefic, nu îmblânzit – ci străvechi. Spuneau că nu era atras de altarul în sine, ci de puterea pe care o purta. Și când stareţul l-a respins, dragonul a venit să curețe. Nu pentru pedeapsă, ci pentru echilibru. Focul nu era întâmplător. Era chirurgical.
În timp, povestea a fost „curăţată”, iar dragonul a devenit metaforă. Altarul a devenit notă de subsol. Dar oamenii care au fost acolo nu au uitat niciodată ce au văzut. Dar totuşi, dragonul cu cinci capete a fost mai degrabă simbolic sau pur și simplu exagerat în timp? Poate că a fost de fapt un fulger și cei care l-au văzut nu au putut descrie ce au văzut? Sau poate că nu a fost?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În anul 1113, în orașul Christchurch, Anglia, au venit nouă preoţi din Laon, Franța. Au dus cu ei un altar dedicat Fecioarei Maria, dar acesta nu era un simbol gol. Cei care s-au apropiat de el au vorbit despre senzații ciudate, despre căldura aerului rece, despre mirosuri de flori acolo unde nu erau și despre un fel de pace care îi făcea chiar și pe oamenii împietriți să cadă în genunchi. Preoţii au căutat adăpost în mănăstirea orașului, al cărei stareţ era cunoscut mai mult pentru mândria decât pentru evlavia sa.
