Incredibila poveste a lui Montsalveri, omul din 1618 care a văzut lumea din anul 2000

Autoarea Sandra Grabow a descoperit jurnalul unui lăncier, scris în 1618, care relatează despre un anume Montsalveri. Iată ce lucruri extraordinare aflăm:

Conform însemnărilor din jurnalul lăncierului, într-o zi Montsalveri a venit la un han şi acolo, din cauza aspectului său neobişnuit, precum şi a vorbelor sale ciudate a trezit mare vâlvă printre cei prezenţi. Aceasta până când hangiţa nu şi-a mai putut stăpâni curiozitatea şi a vrut să ştie despre străin: „Sunteţi probabil un magician?” La aceasta întrebare naivă Montsalveri a zâmbit doar şi a răspuns: „Numiţi-mă aşa, doamnă, dar nu mă veţi întâlni la târguri, în pieţe sau în alte astfel de locuri. Îmi demonstrez măiestria ca pe o profesiune liberă. Numiţi-mă clovn, televizionar sau oricum doriţi. Aici numele este şoaptă şi fum…”

Cine, în zilele noastre dominate de media electronică şi de presa scrisă, ar răspunde în acest fel, în mod sigur acela ar putea chiar să fíe înţeles. Însă jurnalul acelui lăncier a fost scris acum 390 de ani… Ce l-a determinat pe acesta să se folosească încă pe atunci de cuvântul „televizionar”?

Însă aceasta n-a fost nici pe departe tot ce le-a fost dat să audă uimiţii şi, desigur, dezorientaţii ţărani ai anului 1618. Montsalveri ştia să relateze tot felul de lucruri din anul 2000. Este discutabil dacă au crezut ce le spunea sau numai se amuzau. În orice caz, câţiva dintre lăncieri au vrut să afle mai multe despre bizarul vizitator: „Povestiţi-ne totuşi ceva din viaţa dumneavoastră”, au dorit ei să ştie – iar cel căruia i s-au adresat nu i-a refuzat: „Mă voi conforma cu plăcere dorinţelor voastre, deoarece în câteva milenii se vor înfăptui unele dintre aceste lucruri.”

Astfel, Montsalveri a povestit despre căruţe care – fără să fie trase de cai -, datorită unei forţe proprii, se pot deplasa cu viteză foarte mare; despre vehicule, care, cu ajutorul forţei proprii se pot înălţa în aer, pentru ca apoi să zboare în anumite direcţii. A relatat despre aparate care pot realiza procese independente de gândire.

Însă Montsalveri nu s-a limitat numai la aceasta. Abia îşi terminase povestirile fantastice, că le-a şi cerut ţăranilor uimiţi să semneze un pergament oarecare. Însă nu cu o de altfel obişnuită pană de scris. Necunoscutul a scos pe neaşteptate din haină un mic obiect cu o mică ţepuşă şi le-a cerut celor din jur, nedumeriţi, să se servească de acest obiect de scris: „Scrieţi cu el – este din anul 2000!” Unul după altul au făcut ce li s-a cerut. Montsalveri a mulţumit politicos, şi-a pus din nou în buzunarul hainei pergamentul cu ţepuşa – şi în momentul următor a dispărut fără urmă, ca şi când l-ar ñ înghiţit pământul. Acei lăncieri care stăteau în jurul povestitorului l-au căutat disperaţi pe Montsalveri. Au scotocit toate ungherele hanului, dar oricât de mult s-au străduit să-l găsească n-au reuşit; necunoscutul străin părea să se fi risipit în aer.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.