Orgoni Crystal

 

O fi Cosmosul nostru atomul unui corp gigant?

98

cosmosForma atomilor seamănă, a priori, foarte similar cu cea a sistemului solar sau a numeroase galaxii: un corp masiv (nucleu sau gaură neagră supermasivă), în jurul căruia se deplasează alte corpuri (electroni sau stele). Aici se opreşte asemănarea. În mod diferit faţă de aştri, electronii nu se rotesc de o manieră organizată în jurul nucleului, dar sunt dispuşi în formă de nor în jurul lor. La scară cosmică, în schimb, mişcarea de rotaţie este peste tot vizibilă.

Specialiştii consideră că, în Univers, mişcarea de rotaţie este un fapt  normal,  aceasta  fiind  o  consecinţă  directă  a  gravitaţiei. Galaxiile, ca şi stelele, sunt la început nori de gaz. Or, dacă observăm de aproape un asemenea nor, vedem că particulele ce-l compun sunt într-o stare de agitaţie aleatorie, dar că urmează la scara cea mai mare o mişcare, în ansamblu, de rotaţie în jurul unui arc. Când nordul sferic se distruge, se aplatizează sub forma unui disc, dar îşi păstrează mişcarea iniţială de rotaţie potrivit legii conservării mişcării cinetice. Acest disc aplatizat conţine cheaguri, care se aglomerează pentru a forma stele. În acelaşi fel, norii stelari se vor aplatiza, vor da naştere unei stele şi eventualele cheaguri periferice vor forma planete, care se vor roti în jurul stelei.

Această similitudine de comportament provine deci din faptul că stelele şi galaxiile au acelaşi proces de formare. Dar şi în acest joc de asemănări  nu  se poate  merge  mai  departe,  întrucât la  scara superîngrămădirilor stelare nu a fost pus în evidenţa mişcării de ansamblu. Astfel, nu se poate afirma că atomul şi diversele structuri ale cosmosului au o reală asemănare. Cât despre a şti dacă Universul nostru nu este decât o parte a unui ansamblu mai vast, răspunsul nu mai aparţine ştiinţei, ci credinţelor mistico-religioase.