O fată dintr-un tablou din 1860 pare că ţine un smartphone în mână… Călătoare în timp!?

„Die Erwartete„ sau „Aşteptând-o” este un tablou creat spre sfârșitul carierei pictorului austriac Ferdinand Georg Waldmuller (1793-1865), în anul 1860.

Până acum câteva zile, tabloul „Die Erwartete„ era o operă de artă destul de obscură, fiind cunoscută doar în cercurile restrânse ale specialiştilor în arte. Cum a devenit acest tablou celebru peste noapte? Simplu! Imaginea tabloului din secolul al XIX-lea a provocat multă rumoare în mediul on-line în această săptămână tocmai din cauza obiectului bizar care este ţinut în mâna unui subiect.

Pictura descrie un tânăr care așteaptă singur, pe un drum de ţară, şi cu o floare roz în mână, o tânără fată. Dar, în timp ce băiatul o așteaptă, fata pare complet absorbită, cu toată atenția ei concentrată pe un obiect mic şi dreptunghiular pe care îl ţine în mână. Poziția corpului și modul în care fata ține obiectul în mână a sugerat unor cititori on-line că fata se uită la un smartphone, cu aproape un secol şi jumătate înainte de inventarea lui! Iar acest lucru ar arăta încă o dovadă că există călătoria în timp!

Însă, nu acelaşi lucru au şi istoricii de artă; ei spun că fata din tablou se află, de fapt, concentrată în a citi o cărtiţă de imnuri religioase din piele. „Fata din această pictură nu se joacă cu noul ei iPhone X, ci este o fată religioasă care ţine în mână o mică carte de rugăciuni”, a precizat istoricul de artă Gerald Weinploter. Însă, în anii 1850 sau 1860, oricare ar fi văzut atunci acest tablou ar fi identificat obiectul din mâna fetei drept o cărtiţă de rugăciuni; însă, pe noi ne-a schimbat atât de mult tehnologia din ziua de azi încât identificăm iPhone-uri sau alte minuni tehnologice acolo unde nu trebuie.

Eu, în schimb, sunt bucuros că am dat peste acest subiect dintr-un alt motiv: astfel, fără să vreau, am descoperit un pictor minunat, Waldmuller, de care n-am auzit până în prezent, dar care mi se pare că a scos nişte opere de artă incredibil de frumoase. Sincer, ca şi stil, îl consider peste Raphael, Picasso sau alţi pictori „celebri”, care au devenit extrem de cunoscuţi datorită contextului istoric şi nu neapărat pentru calităţile lor remarcabile de pictori. Dar, asta e opinia mea personală…