Am văzut aseară filmul „Replicas”, un blockbuster din 2018, în rolul principal jucând nimeni altul decât Keanu Reeves, actorul din seria „Matrix”. Subiectul pare a fi unul SF (deocamdată), dar, în lumea de astăzi, în care multe cercetări ştiinţifice şi tehnologice avansate sunt ascunse publicului larg, nimic nu mai pare a fi imposibil.
Subiectul principal al acestui film este următorul: un neurolog care lucrează într-un laborator medical guvernamental, la un proiect secret, are parte de o tragedie atunci când familia lui moare într-un accident de maşină. Pentru a-şi aduce înapoi în viaţă familia, neurologul, cu ajutorul unui coleg, clonează trupurile moarte ale familiei sale şi le transferă minţile acestora în noile trupuri. Astfel, replicile vii nu diferă cu nimic de corpurile iniţiale ale soţiei şi ale celor 3 copii ai săi.
Avem aici două chestiuni medicale: clonarea unui trup (pentru a arăta exact cu cel original) şi transferul minţii din trup în noua clonă. Clonarea (cel puţin a animalelor, a oamenilor fiind interzisă deocamdată) este un proces ştiinţific care a avut loc deja încă din 1996, odată cu celebra oaie Dolly. Aceasta a reprezentat prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear. Clonarea a fost realizată de Ian Wilmut, Keith Campbell și colegii lor de la Institutul Roslin, în apropiere de Edinburgh, Scoția, după o serie de 276 de încercări nereușite. Clonarea umană? Deşi interzisă, n-ar fi exclus ca aceasta să se fi realizat deja prin laboratoarele secrete ale lumii.
Cât priveşte transferul minţii dintr-un trup în altul, acesta este un proces mai complicat. Să spunem că, printr-o tehnologie miraculoasă, oamenii de ştiinţă ar reuşi să transfere amintirile şi personalitatea dintr-un trup într-o replică. Dar, ar reuşi ei, odată cu acestea, să transfere şi conştiinţa de sine, adică sentimentul de a exista? Sau acea persoană va fi doar un simplu android/robot? Eu cred că transferul de conştiinţă va fi imposibil de realizat, pentru că aceasta aparţine unei dimensiuni fizice la care noi n-avem acces, oricât ne-am strădui. Ar trebui să fim nu doar foarte avansaţi tehnologic, ci şi spiritual, pentru a realiza aşa ceva. Şi atunci am putea spune că am fi cu adevărat zei, controlând procesul vieţii şi al morţii…