Nebuloasa NGC 6543 (Ochi de Pisică) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute. A fost descoperită de către astronomul William Herschel pe 15 februarie 1786, fiind prima nebuloasă planetară al cărei spectru a fost investigat. NGC 6543 se află la o distanță de aproximativ 3.000 de ani-lumină de Pământ şi este înconjurată de un halou de materie pe care l-a ejectat steaua în perioada în care era o gigantă roșie.
NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă, cu o magnitudine aparentă de 8,1, și, de asemenea, prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de 17h 58m 33,4s și la declinația +66° 37′ 59″. Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei.
Însă, la sfârşitul anilor 1980, astronomul Boris Fesenko, doctor în științe fizico-matematice, din orașul Gorki, considera că această nebuloasă nu reprezintă altceva decât un far construit de reprezentanți ai unei civilizații extraterestre pentru pământeni. „Este un original semnal de bunăvoință, de prietenie” – opinează autorul ipotezei. E posibil ca el să însoțească un anumit mesaj, dar, în actuala noastră etapă de dezvoltare, noi nu putem capta informațiile destinate nouă.
De unde să fi apărut asemenea ipoteză? O dreaptă imaginară, trasată în spațiu, perpendicular pe planul orbitei Pământului din jurul Soarelui, formează așa-numite direcții pe polul eclipticii. Extratereștrii nici că ar fi putut găsi un loc mai vizibil pentru acest far, decât polurile eclipticii (evident, cu condiția ca modul lor de gândire să fie identic cu al nostru). Aproape exact la polul nord al eclipticii se află nebuloasa planetară menționată, una dintre cele mai puternice de acest tip, în total în număr de 10.
