
În oraşul indian Ahmedabad există, în faţa a două minarete din secolul al Xl-lea, un pridvor pe care se poate citi inscripţia următoare, care stârneşte curiozitatea turistului prin laconismul ei: „Turnuri balansoar. Secret necunoscut”.
Înălţate la opt metri unul de altul şi construite în anul 1461, minaretele au 25 metri înălţime. Atunci când un grup de vizitatori ajunge în vârful unuia dintre turnuri, ghidul urcă în balconul celuilalt, prinde balustrada şi începe să imprime minaretului un balans regulat. Imediat, celălalt monument începe să oscileze în aceeaşi cadenţă, spre marele amuzament – şi, uneori, o spaimă mare – a vizitatorilor. Aceste câteva fapte, destul de remarcabile, arată că rădăcinile ştiinţei plonjează departe în timp.
O explicaţie pentru acest fenomen ar fi acela că vibraţiile de la baza mineratelor sunt amplificate şi transmise prin tunele de aer, care leagă cele două minerete.