În dimineaţa zilei de 28 octombrie 1902, nava comericală maritimă Fort Salisbury se îndrepta prin golful Guineei, în apropierea Africii de Vest. Marea era calmă şi cerul de deasupra senin, dar, deodată, un marinar observă două lumini roşii care au apărut din apă la câteva sute de metri în faţă şi spre tribordul navei. Uitându-se la lumini cu ajutorul binoclului, marinarul a observat că acestea echipau un obiect uriaş şi întunecat care, părea o navă maritimă, dar nu era niciuna cunoscută.
Marinarul, începând să se îngrijoreze în legătură cu o posibilă coliziune, l-a alertat pe timonier şi l-a chemat pe secundul vasului, A.H. Raymer, care s-a grăbit să urce pe punte ca să vadă el însuşi misterioasa navă. Cert este că secundul n-a dispus decât de câteva clipe scurte în care să privească obiectul, înainte ca acesta să se scufunde.
Scriind mai târziu în jurnalul de bord al vasului, Raymer a descris evenimentul astfel: „Avea o lungime între 500 şi 600 de picioare şi două lumini, câte una la fiecare capăt. Un gen de mecanism – sau, poate, nişte aripioare – produceau o agitare a apei. În timp ce se scufunda lent sub valuri, dispărând din vedere, am putut observa că laturile îi erau ruginite”.
Vorbind ulterior despre experienţa trăită, Raymer a luat în considerare posibilitatea ca ceea ce văzuseră să fi fost carena unei nave răsturnate, dar a respins categoric această ipoteză. Era un marinar cu experienţă şi nu putea face o asemenea confuzie şi, oricum, nicio navă nu se pierduse în vremea aceea în apele din largul Africii de Vest. Nici animal marin nu putea fi, întrucât peştii nu obişnuiesc să fie echipaţi cu lumini.
Aşadar trebuie să fi fost un mecanism şi, ţinând seama de comportarea sa, era evident o navă submersibilă de un tip oarecare. Singura problemă cu care nu se împăca această teorie era faptul că în anul 1902 nicio naţiune de pe pământ nu poseda tehnologia necesară creării unui submarin de asemenea dimensiuni. În 1888, primul submarin naval complet operaţional fusese lansat de francezi, fiind dotat cu o singură elice şi un motor electric, şi cântărea numai 30 de tone. Doi ani mai târziu, germanii au lansat o navă de 200 de tone, care totuşi nu a fost introdusă în fabricaţie completă decât în 1905. Marina militară engleză, care a lansat prima sa navă subacvatică în 1902, era cu mult în urma germanilor din punct de vedere al realizărilor tehnice. Aşa încât cele văzute şi neexplicate la acea vreme, rămân şi astăzi o enigmă.
Aşadar, ce era cu acel submarin avansat? Provenea din viitor (din alt timp)? Sau aparţinea unei civilizaţii avansate necunoscute, care se ascunde sub Terra?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
