Misterul originii cuvântului “robot”: legătura cu străvechiul cuvânt slavon “robota”, adică “iobag”

  •  
  •  
  •  
  •  

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

Pentru mulți, cuvântul “robot” evocă imaginea unei ființe mecanice îmbrăcate în metal, împodobită cu tot felul de lumini și butoane care clipesc, având chiar o voce cu sunete amuzante. Într-adevăr, astfel de roboți au devenit personaje de bază în poveștile, romanele şi filmele SF.

Mai recent, roboții și termenul derivat de robotică au ajuns să reprezinte cele mai moderne tehnologii de inginerie pentru o multitudine de funcții, de la inteligență artificială și construirea de automobile până la efectuarea de proceduri chirurgicale delicate.

Însă, care e originea cuvântului “robot”? De când a fost el introdus? El este destul de recent, fiind creat de genialul dramaturg, romancier și jurnalist ceh numit Karel Capek (1880-1938), ce a scris piesa de succes “RUR (Roboții universali ai lui Rossum)”.

“Robot” provine dintr-un vechi cuvânt slavonic bisericesc, “robota”, care înseamnă “servitor”, “iobag” sau “muncă forțată”. Cuvântul evocă sistemul de iobăgie din Europa Centrală şi de Est, prin care un iobag îşi plătea servitutea prin muncă forțată.

Inspirându-se din forme de viață create științific (luate din poveşti sau legende), cum ar fi Frankenstein şi Golem, “RUR (Roboții universali ai lui Rossum)” ne spune povestea unei companii care folosește cele mai recente descoperiri din biologie, chimie și fiziologie, pentru a produce muncitori în masă, cărora nu le lipsește altceva decât un suflet. Roboții execută toată munca pe care oamenii preferă să nu o facă.

În primele versiuni ale piesei sale, Capek a numit aceste creaturi “labori”, dar la sugestia fratelui său, Josef Capek, în cele din urmă a optat pentru cuvântul “roboţi”.

În actul final al piesei, roboții se revoltă împotriva creatorilor lor umani. După ce au ucis majoritatea oamenilor care trăiesc pe planetă, roboții își dau seama că au nevoie de oameni, deoarece niciunul dintre ei nu își poate da seama de mijloacele pentru a produce mai mulți roboți, un secret care se stinge odată cu ultima ființă umană. În cele din urmă, există un moment “deus ex machina”, când doi roboți dobândesc cumva trăsăturile umane ale iubirii și compasiunii și pleacă în apusul soarelui pentru a face lumea din nou.

Publicul a îndrăgit piesa. La scurt timp, roboții au devenit subiectul principal al scriitorilor de SF, cel mai faimos fiind Isaac Asimov, cel care a compus cele 3 legi ale roboticii.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu