Misterul căii ferate abandonate dintre Râmnicu Vâlcea şi Piteşti – o construcţie megalomanică a regimului Ceauşescu


În anii 80, Nicolae Ceauşescu ia o decizie surprinzătoare: să construiască o cale ferată dublă pe Valea Oltului, dar şi un tronson nou între Râmnicu Vâlcea şi Vâlcele (judeţul Argeş), o cale ferată nouă, de aproximativ 40 de km lungime, care scurta semnificativ drumul cu trenul de la Râmnicu Vâlcea la Piteşti. Dacă în prezent îţi ia 3 ore cu trenul, prin Slatina, prin noua cale ferată drumul ar fi durat doar 45 de minute.

Şi astfel a început proiectul: s-a construit un nou pod feroviar peste râul Olt, în zona de nord a municipiului Râmnicu Vâlcea şi s-a decis construcţia unei noi gări în Goranu. Mii de oameni sunt aduşi pe acest şantier, care efectiv taie zona subcarpatică dintre cele două judeţe. Se ridică cele mai înalte viaducte din România, se mută dealuri calcaroase. De exemplu, viaductul principal are 1 km lungime şi 71 de metri înălţime. Linia cuprinde şi două tuneluri: cel mai lung este tunelul Gibei – 2250 metri, înainte de ajunge la viaductul Topolog, iar celălalt tunel (Alunişu) are 1960 metri şi „străpunge” culmea dintre Topolog şi Argeş.

În 1989, deja tronsonul se apropia de finalizare, în procent de peste 80%. Deja, în Mersul Trenurilor pentru 1990, care apare în vara lui 1989, un tren rapid şi două accelerate sunt trecute ca mergând pe noua rută.

Au venit evenimentele din 1989, şi, ca orice proiect „comunist”, lucrările se opresc. Astăzi nu mai este nimic, decât viaducte şi poduri neterminate, un terasament gol, clădirea gării din Goranu, o dărăpănătură insalubră, unde dorm boschetarii. Ca orice lucru bun început în comunism, s-a abandonat în „noul regim”… Există o ipoteză conform căreia s-a dovedit ca terenul este instabil pentru o linie de cale ferată, aşa că nu s-a mai putut finaliza lucrarea.


Lasă un comentariu