Când s-a introdus întâia cale ferată în Franţa, Thiers, marele om de stat, n-avea nici o încredere în viitorul ei. Alfred de Vigny recomanda orişicui să se ferească de drumul de fier. Savanţii susţineau că temperatura din trenuri va fi funestă voiajorilor corpolenţi şi celor care transpiră. Hangii de pe şosele şi antrepreprenorii, căruţele lor poştale încercau să asmuţă mulţimea împotriva trenurilor.
Dar când s-a inaugurat, la 26 august 1837, linia de cale ferată Paris – St. Germain un ziarist a scris: „Muzica gardei naţionale a cântat în timpul drumului, s-au ţinut discursuri, nici un călător n-a căpătat guturai în tuneluri, locomotiva nu s-a făcut ţăndări şi vagoanele n-au deraiat. Se pare că o călătorie cu trenul nu e numaidecât mortală”.