O poveste spectaculoasă: trenul din viitor sau din altă dimensiune, văzut de un prinţ al Rusiei!


Prințul Felix Yusupov a fost un personaj foarte pitoresc de la curtea ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Lui îi plăcea să se îmbrace în rochii de femei în public, și, dacă n-ar fi fost bijuteriile mamei sale, ce era cunoscută de ceilalți membri ai societății, ar fi trecut drept o domnișoară foarte drăguță. Atât de mult încât l-a păcălit pe celebrul rege Eduard al VII-lea al Angliei, încât acesta i-a spus lui Felix – „doamnă”. Cu toate acestea, cea mai notorie realizare a lui Yusupov a fost uciderea binecunoscutului Rasputin, călugărul de la Curtea ţarului Rusiei.

Având în vedere stilul de viață al lui Felix, este de înțeles că aventura supranaturală de care a avut parte într-o pădure de lângă Moscova, în timpul adolescenței sale, a trecut aproape neobservată. Iată povestea sa (de la sfârşitul secolului al XIX-lea):

„Într-un an, spre sfârșitul vacanței, eu și fratele meu am avut o experiență ciudată, al cărei mister nu a fost niciodată rezolvat. După cină, ne-am luat rămas bun de la părinții noștri și am urcat într-o trăsură care urma să ne ducă la Moscova. Drumul nostru ducea printr-o pădure, numită Pădurea de Argint, care se întindea pe kilometri întregi, fără nicio locuință sau semn de viață umană. Era o noapte limpede, încântătoare, luminată doar de Lună. Deodată, în inima pădurii, caii s-au oprit și, spre stupefacţia noastră, am văzut un tren trecând tăcut printre copaci. Vagoanele erau luminate strălucitor și puteam distinge oamenii așezați în ele. Servitorii noștri și-au făcut cruce și unul dintre ei a exclamat pe sub răsuflare: „Puterile răului!”. Nicolae și cu mine eram uluiți: nicio cale ferată nu traversa pădurea și totuși văzusem cu toții trenul misterios trecând pe acolo.”

Interesant, nu? Nu văd niciun motiv rezonabil pentru care nu am crede povestirea lui Yusupov. Iar narațiunea în sine – singura astfel de poveste din întreaga carte a lui Felix – are toate semnele distinctive ale unei povești adevărate. Ţinând cont de faptul că Moscova este înconjurată de câmpii, totul ar fi putut fi un miraj. (Trenurile și chiar tramvaiele, desigur, existau la momentul experienței lui Yusupov). Dar „pădurea de argint” era o pădure – cu copaci și tot – și Yusupov spune în mod explicit că a văzut trenul aparent trecând „între copaci”. Aşadar, n-a fost chiar un miraj. Dar, ce-a fost? Un tren din viitor? Sau din altă dimensiune?


Lasă un comentariu