Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

O mare enigmă istorică a ultimelor 2 secole: ţarul Alexandru I al Rusiei şi-a înscenat moartea şi apoi a trăit restul vieţii sub forma unui călugăr celebru?

2373

blankÎn 1836, în orașul siberian Krasnoufimsk a intrat un străin enigmatic, îmbrăcat modest şi care părea să aibă vreo 60 de ani. Înfățișarea sa ciudată l-a alertat pe un localnic, care a contactat autoritățile. Când a fost interogat de poliție, străinul, care s-a recomandat a fi Feodor Kuzmich, a spus că nu are deloc amintiri despre trecutul său, cu excepţia numelui.

Autoritățile aveau impresia că Kuzmich nu suferea cu adevărat de amnezie, ci că nu dorea pur și simplu să-și dezvăluie adevărata identitate. Acest lucru a făcut ca poliția să devină și mai suspectă, întrebându-se dacă nu cumva Feodor era vreun infractor căutat. Kuzmich a refuzat să vorbească, iar acest lucru i-a creat numai probleme. El a fost judecat și condamnat la exil lângă Tomsk, la Bogotolsk, la câteva sute de kilometri distanţă în Siberia.

Kuzmich şi-a petrecut următorii 15 ani mutându-se dintr-un loc în altul. A lucrat fără să se plângă și a stabilit relații de prietenie cu cei pe care i-a întâlnit, dar toată lumea putea vedea că este un om care aprecia singurătatea.

Lipsa de informații despre viața timpurie a lui Kuzmich, împreună cu asemănările izbitoare dintre Alexandru I (ţarul Rusiei) și Kuzmich au dus la speculații conform cărora țarul rus și-ar fi falsificat moartea în 1825, pentru a deveni pustnic. Iar Alexis S. Troubetzkoy explorează această posibilitate în cartea sa fascinantă “Legenda imperială: dispariția misterioasă a țarului Alexandru I”.

Înainte și după moartea sa, multe minuni i-au fost atribuite lui Kuzmich, acesta fiind canonizat ca sfânt de către Biserica Ortodoxă Rusă în 1984. Oriunde a călătorit sau s-a stabilit, localnicii au fost atraşi de el. În special, copiii ţăranilor au fost atraşi de el, instruindu-i gratuit în gramatică, istorie, geografie și cunoștințe religioase.

Cu adulții, Kuzmich a purtat discuții religioase și a povestit evenimente din istoria națională – bătrânul cunoscând foarte bine detaliile diferitelor bătălii. Urmașii săi au fost captivați în special de relatările sale despre viața din St Petersburg (acolo unde era curtea ţarilor ruşi). Prin pietatea și simplitatea sa, Kuzmich a câștigat afecțiunea celor din jurul său.

În 1858, Kuzmich s-a întâlnit cu un comerciant pe nume Khromov, care i-a oferit o casă mică în afara orașului. Kuzmich a acceptat această ofertă generoasă și acesta a fost locul în care și-a petrecut restul vieții.

Chiar și pe patul său de moarte, Feodor Kuzmich a refuzat să își dezvăluie identitatea. Când preotul a văzut că Kuzmich moare, l-a întrebat pe bătrân dacă este, de fapt, Alexandru I, la care Kuzmich a răspuns: „Lucrările tale sunt minunate, Doamne… Nu există niciun secret care să nu fie descoperit”.

Mulți istorici resping ideea că țarul Alexandru I şi-ar fi falsificat moartea, dar zvonurile despre mormântul său gol au creat mai multe suspiciuni. Alexandru I, unul dintre cei mai mari împărați ai Rusiei, iubit de cetăţenii săi pentru numeroasele sale reforme liberale pe plan intern, a domnit din 1801 până la sfârșitul anului 1825.

În 1825, el a decis să se retragă din curtea sa până în Taganrog, un oraș îndepărtat din apropierea Crimeei. La câteva săptămâni de la sosirea lui acolo, el s-a îmbolnăvit brusc și a murit la 19 noiembrie 1825. Sau, cel puţin aşa ne învaţă istoria. Începând din acea zi, au început să apară zvonuri conform cărora ţarul şi-ar fi înscenat moartea, pentru a se retrage din lume, având pe conştiinţă participarea la complotul care a dus la moartea tatălui său, Pavel I, în anul 1801.

Atât de răspândită și de persistentă era credința că țarul Alexandru și Feodor Kuzmich erau una și aceeași persoană, încât marele Tolstoi plănuia să scrie o carte pe această temă, despre unul dintre cele mai intrigante mistere din ultimele două secole.

După moartea călugărului Feodor Kuzmich, aceste zvonuri s-au răspândit și au devenit mai puternice. Nu numai oamenii obișnuiți au crezut în ea, ci chiar şi cei din familia regală a țarului Alexandru al III-lea. Motivele acestor zvonuri au fost următoarele: Alexandru I a murit pe neașteptate, nu a mai suferit de nicio boală înainte, a murit departe de casă într-un loc îndepărtat, iar când a fost pus în sicriu mulți cei care l-au văzut au spus că el s-a schimbat foarte mult, acesta fiind motivul pentru care sicriul a fost sigilat rapid.

Svetlana Semionova, președinte al Societății Grafice Ruse, sugerează asemănări puternice între scrierile de mână ale lui Alexandru I și misteriosul călugăr Kuzmich. „Mi s-a oferit un scris de mână de la Alexandru I, de la vârsta de 45 de ani, și o altă probă scrisă de mână de către Feodor Kuzmich”, a spus ea. „În calitate de grafolog, am remarcat un stil neobișnuit şi asemănător al ambelor scrieri de mână.”

Dar, pentru a dezlega această enigmă, tot ştiinţa modernă ne poate ajuta. Ca de exemplu să se compare ADN-ul călugărului Feodor Kuzmich și ţarului Alexandru I cu ADN-ul familiei imperiale ruse. Şi poate atunci vom afla şi adevărul…

Orgoni Crystal