Site de secrete, stiinta si metafizica

Misteriosul zeu al armenilor, Vahagn, ar putea reprezenta o specie extraterestră avansată care s-a luptat în vechime, pe Terra, cu extratereştrii-dragoni de pe Sirius!

2 27

VahagnVahagn este o divinitate care a fost venerată în Armenia în perioada anterioară venirii creștinismului. Vahagn a fost venerat ca şi zeu al focului. Numele de Vahagn este derivat dintr-o combinație de două cuvinte sanscrite: Hav și Agni. Cel dintâi cuvânt se spune că înseamnă “aducătorul”, în timp ce ultmul cuvânt înseamnă “foc”. În această interpretare, numele acestei zeități antice poate fi tradus ca “aducător de foc”. Vahagn era venerat ca un zeu al vulcanilor, ca divinitate solară, dar şi ca zeu războinic.

O explicație alternativă pentru originea numelui Vahagn este aceea că numele derivă din limba persană: Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul cunoscut sub numele de Artagnes este o versiune elinizată a lui Vahagn, care a fost identificat ca fiind Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul Artagnes, de altfel, este cel mai bine cunoscut ca fiind unul dintre cei trei zei (Artagnes – Herakles – Ares) reprezentaţi pe muntele Nemrud, mormântul-sanctuar construit de Antioh I Theos, cel mai cunoscut conducător al Regatului Commagene.

Vahagn a fost frecvent venerat ca parte a unei triade, alături de zeitățile Aramazd și Anahit. În timp ce aceste două divinități sunt armene, este foarte posibil ca acestea să fi fost adoptate din Persia. Aramazd este derivat din zeul zoroastrian Mazda Ahura, în timp ce Anahit din vechiul zeu persan Anahita. Acest lucru poate fi considerat drept o dovadă în plus în susținerea afirmației potrivit căreia Vahagn este versiunea armeană a zeului persan Veretrana / Veretranga / Verethranga.

Cu toate că făcea parte dintr-o triadă, Vahagn a fost un zeu important. Această divinitate este cunoscută în mod obișnuit prin epitetul său de “Vishapakagh”, ceea ce înseamnă “ucigaşul de dragoni”. Acest titlu arată că Vahagn s-a luptat şi a omorât dragoni cucerit, făcându-l astfel un fel de zeu războinic. Această poveste este găsită într-un cântec antic scris de un istoric armean din secolul al 5-lea d.Hr., pe nume Moise din Khoren.

Foarte interesantă această legendă; aşa cum presupuneam într-un articol mai vechi de-al meu (Dragonii din legende sunt de fapt extratereştrii de pe Sirius care au coborât pe Pământ pentru a împărtăşi din înţelepciunea lor oamenilor), n-ar fi exclus ca dragonii din legendă să nu fie altceva decât nişte extratereştri veniţi de pe o planetă care orbitează steaua Sirius. În acest caz, “zeul” Vahagn care se luptă şi omoară dragonii ar putea reprezenta o altă specie extraterestră avansată, care s-a luptat cu extratereştrii-dragoni.

Vahagn nu a fost doar un zeu de foc și un zeu războinic, ci, într-o anumită măsură, un zeu “hoţ”. O altă titulatură a lui Vahagn a fost aceea de “Hartagogh”, ceea ce înseamnă că “hoţ de fân”. Există o legendă din secolul al VII-lea al astronomului armean Shirakatsi Anania care ne spune că Vahagn a furat fânul zeului rival Barsham / Baalshamin, în timpul unei nopți de iarnă. În graba de a ajunge departe, o parte din fân a fost împrăștiat pe cerul nopții, creând astfel Calea Lactee.

Vahagn este un zeu extrem de popular în Armenia. După sosirea creștinismului, Vahagn a fost redus de la o zeitate la un rege, adică fiul lui Tigranes I, și tatăl lui Aravan.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie