Misteriosul zeu al armenilor, Vahagn, ar putea reprezenta o specie extraterestră avansată care s-a luptat în vechime, pe Terra, cu extratereştrii-dragoni de pe Sirius?
Vahagn este o divinitate care a fost venerată în Armenia în perioada anterioară venirii creștinismului. Vahagn a fost venerat ca şi zeu al focului. Numele de Vahagn este derivat dintr-o combinație de două cuvinte sanscrite: Hav și Agni. Cel dintâi cuvânt se spune că înseamnă „aducătorul”, în timp ce ultmul cuvânt înseamnă „foc”. În această interpretare, numele acestei zeități antice poate fi tradus ca „aducător de foc”. Vahagn era venerat ca un zeu al vulcanilor, ca divinitate solară, dar şi ca zeu războinic.
O explicație alternativă pentru originea numelui Vahagn este aceea că numele derivă din limba persană: Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul cunoscut sub numele de Artagnes este o versiune elinizată a lui Vahagn, care a fost identificat ca fiind Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul Artagnes, de altfel, este cel mai bine cunoscut ca fiind unul dintre cei trei zei (Artagnes – Herakles – Ares) reprezentaţi pe muntele Nemrud, mormântul-sanctuar construit de Antioh I Theos, cel mai cunoscut conducător al Regatului Commagene.
Vahagn a fost frecvent venerat ca parte a unei triade, alături de zeitățile Aramazd și Anahit. În timp ce aceste două divinități sunt armene, este foarte posibil ca acestea să fi fost adoptate din Persia. Aramazd este derivat din zeul zoroastrian Mazda Ahura, în timp ce Anahit din vechiul zeu persan Anahita. Acest lucru poate fi considerat drept o dovadă în plus în susținerea afirmației potrivit căreia Vahagn este versiunea armeană a zeului persan Veretrana / Veretranga / Verethranga.
Cu toate că făcea parte dintr-o triadă, Vahagn a fost un zeu important. Această divinitate este cunoscută în mod obișnuit prin epitetul său de „Vishapakagh”, ceea ce înseamnă „ucigaşul de dragoni”. Acest titlu arată că Vahagn s-a luptat şi a omorât dragoni cucerit, făcându-l astfel un fel de zeu războinic. Această poveste este găsită într-un cântec antic scris de un istoric armean din secolul al 5-lea d.Hr., pe nume Moise din Khoren.
Vahagn nu a fost doar un zeu de foc și un zeu războinic, ci, într-o anumită măsură, un zeu „hoţ”. O altă titulatură a lui Vahagn a fost aceea de „Hartagogh”, ceea ce înseamnă că „hoţ de fân”. Există o legendă din secolul al VII-lea al astronomului armean Shirakatsi Anania care ne spune că Vahagn a furat fânul zeului rival Barsham / Baalshamin, în timpul unei nopți de iarnă. În graba de a ajunge departe, o parte din fân a fost împrăștiat pe cerul nopții, creând astfel Calea Lactee.
Vahagn este un zeu extrem de popular în Armenia. După sosirea creștinismului, Vahagn a fost redus de la o zeitate la un rege, adică fiul lui Tigranes I, și tatăl lui Aravan.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Vahagn este o divinitate care a fost venerată în Armenia în perioada anterioară venirii creștinismului. Vahagn a fost venerat ca şi zeu al focului. Numele de Vahagn este derivat dintr-o combinație de două cuvinte sanscrite: Hav și Agni. Cel dintâi cuvânt se spune că înseamnă „aducătorul”, în timp ce ultmul cuvânt înseamnă „foc”. În această interpretare, numele acestei zeități antice poate fi tradus ca „aducător de foc”. Vahagn era venerat ca un zeu al vulcanilor, ca divinitate solară, dar şi ca zeu războinic.
