„Mâinile de foc din Purgatoriu” expuse într-un muzeu – dovadă că sufletul supravieţuieşte după moarte?

3.790 vizualizari
Imagine: prelucrare proprie

La biserica Sacro Cuore del Suffragio sul Lungotevere Prati din Roma (construită la începutul secolului XX de către părintele Vittore Jouet), există un muzeu care se intitulează „Muzeul creştin al lumii de dincolo”, în care se află strânse dovezi despre realitatea Purgatoriului.

Printre dovezile strânse, se află aşa-numitele „amprente de foc” care sunt lăsate pe cămăşi, liturghiere, tăbliţe de lemn. E vorba de arsuri profunde în formă de o mână, ce par produse de o mână de foc ce s-ar fi pus, apăsând cu forţa pe carte sau pe veşmânt.

Aceste amprente ar fi fost lăsate de către defuncţi, apăruţi în formă vizibilă celor vii, spre a cere slujbe şi rugăciuni şi a-i îndemna la o viaţă mai bună.

În acest muzeu se află expusă o amprentă pe mâneca cămăşii lui Giuseppe Leleux din Belgia, lăsată în 1789 de mama sa moartă, ce-i apăruse la 27 de ani după moarte. Femeia îl mustrase pentru viaţă risipită şi îi amintise de legământul făcut pentru a face slujbe pentru morţi. Pentru a-şi face simţită prezenţa, femeia moartă ar fi pus mâna pe mâneca cămăşii fiului său, iar acesta fu atât de impresionat de lucrul acesta, încât plecă într-un ordin religios.

Biserica nu consideră aceste documente ca probe ale existenţei Purgatoriului, ci ca pe confirmări, ca mijloace de a revedea propria viaţă şi a întări credinţa, fapte asupra cărora fiecare poate reflecta. Profesorul Georg Sigmund, teolog şi filosof, docent în filosofie la Fulda în Germania, considerat cel mai mare expert din lume în acest fenomen, consideră că amprentele constituie o dovadă a supravieţuirii sufletului după moartea corpului. Ele ar fi fost produse, după părerea sa, de către materializarea temporară în formă tangibilă şi sensibilă a sufletelor din Purgatoriu în scopul atingerii unor anumite scopuri.