Leonard Euler, genial matematician al omenirii, dar şi un om religios convins

Leonard Euler face parte din categoria marilor oameni de ştiinţă care credeau în Dumnezeu. Astronomia, geometria suprafeţelor, optica, electricitatea şi magnetismul, artileria şi balistica, hidrostatica, iată doar câteva dintre domeniile abordate de Euler. El a conferit o formă modernă legilor lui Newton, metodelor de calcul, trigonometriei şi algebrei. A fost unul dintre cei mai prolifici matematicieni din istorie, autor a peste opt sute cincizeci de articole şi lucrări. Randamentul său s-a menţinut constant chiar şi după ce a orbit, la o vârstă înaintată, iar după moartea sa Academia din Petersburg a continuat să-i publice articolele vreme de încă o jumătate de secol.

La 14 ani, Euler studiază teologia şi medicina

Născut la Basel, în Elveţia, la 15 aprilie 1707, Leonard Euler a fost fiul Margaretei Brucker şi al lui Paul Euler. Tatăl său, un pastor calvinist care studiase matematica împreună cu Jacob Bernoulli, a fost în măsură să aprecieze talentul matematic al fiului, dar iniţial se pare că şi-ar fi dorit ca acesta să urmeze teologia. Oricum, aptitudinile lui Leonhard, inclusiv memoria sa prodigioasă, au devenit în curând evidente, el învăţând algebra încă înainte de a trece pragul adolescenţei. La paisprezece ani, în 1720, este admis la Universitatea din Basel, unde studiază medicina, teologia şi ştiinţele umaniste, obţinând echivalentul diplomei de licenţă în 1722 şi diploma de maşter în filozofie, un an mai târziu. Chiar şi după ce a devenit membru al departamentului de teologie al universităţii, el a consacrat, în continuare, mult timp matematicii, iar în final i s-a dedicat în exclusivitate.

Euler se duce în Rusia

Familia Euler era în relaţii amicale cu familia Bernoulli, iar Leonhard şi fiii lui Jean Bernoulli, Daniel şi Nicolas, au devenit prieteni apropiaţi. Ambii fraţi Bernoulli au ocupat poziţii academice în Rusia, la invitaţia împărătesei Ecaterina I, şi în 1727 l-au invitat pe Euler să li se alăture la Academia de Ştiinţe. Iniţial, ca urmare a morţii împărătesei Ecaterina în cursul acelui an, situaţia lui Euler a fost neclară; dar în 1730 i s-a încredinţat postul de profesor de fizică, apoi acela de profesor de matematică, trei ani mai târziu. În plus, a luat parte la reforma rusească a unităţilor de măsură, a condus departamentul de geografie şi chiar a scris manuale de matematică elementară.

La 29 de ani, Euler publică un prestigios tratat de mecanică

Odată cu publicarea lucrării lui Newton, „Principia Mathematica” în 1687, posibilităţile matematicii s-au extins considerabil, în anii ’30 ai secolului al XVIII-lea, cu sprijinul lui Bernoulli, Euler a revizuit limbajul matematic şi notaţiile lui Newton, a introdus câteva dintre simbolurile algebrice cunoscute şi a dezvoltat o serie de teoreme în geometrie şi trigonometrie. Tratatul său din 1736, Mechanica, a evidenţiat statutul înfloritor al fizicii newtoniene în reprezentare matematică, conferind mecanicii caracterul universal pe care până atunci îl avea mai mult în principiu.

Alte lucrări prestigioase de matematică

În 1741 Euler părăseşte Rusia spre a deveni profesor de matematică la Academia de Ştiinţe din Berlin şi pentru a-şi ocupa locul la curtea noului rege al Prusiei, Frederick al II-lea. Aici, Euler se bucură de faimă şi prosperitate, ajungând proprietarul unei case în Berlin şi a unei ferme la marginea oraşului. Tratatul său asupra calculului variaţiilor a apărut în 1744, iar lucrarea Introductio in analysis infinitorum, tipărită în 1748, este o introducere în matematica pură în care Euler tratează algebra, teoria ecuaţiilor, trigonometria şi geometria analitică. Euler a publicat, de asemenea, primele două tratate complete de calcul infinitezimal: Institutiones calculi differentialis în 1755 şi Institutiones calculi integralis în 1768. Perioada petrecută la Berlin a fost deosebit de fertilă, elocvente în acest sens fiind cele aproape două sute şaptezeci şi cinci de lucrări tipărite.

Deşi Frederick cel Mare a apelat de multe ori la Euler pentru a rezolva unele probleme de inginerie sau de finanţe, acesta nu era o figură populară la Curte. Frederick nu înţelegea nimic din matematică, şi în cele din urmă relaţiile lor s-au răcit. Din aceeaşi perioadă datează Scrisori către o principesă germană, care cuprinde lecţii de ştiinţe naturale pentru principesa de Anhalt-Dessau. Această lucrare s-a bucurat de un mare succes la public şi a fost tradusă şi reeditată adesea pe parcursul secolului al XIX-lea.

Reîntoarcerea în Rusia..Euler lucra chiar dacă era aproape orb!

În 1766, Euler a acceptat oferta împărătesei Ecaterina cea Mare -adeptă a Iluminismului, venită la putere în urmă cu patru ani -, de a se întoarce în Rusia. Primit cu onoruri, el a continuat să lucreze, deşi vederea îi slăbise; i-a însărcinat pe fiii săi să îl ajute la transcrierea ecuaţiilor lungi pe care memoria lui prodigioasă le reţinuse. Nici alte obstacole nu l-au împiedicat să lucreze la o vârstă înaintată. Deşi casa i-a ars într-un incendiu, manuscrisele sale au fost salvate; la un moment dat, eforturile medicilor de a-i reda vederea păreau încununate de succes, dar până la urmă a orbit definitiv. Euler a murit în urma unui atac cerebral pe 18 septembrie 1783, după ce îşi petrecuse ziua calculând orbita planetei Uranus care tocmai fusese descoperită de William Herschel (citeşte mai multe aici: https://www.lovendal.ro/wp52/william-herschel-printul-astronomiei-sau-incredibila-viata-a-descoperitorului-planetei-uranus/). Ultimele sale cuvinte, în timp ce se juca cu unul dintre nepoţii săi, au fost „Eu mor”.

Euler, un religios convins

Calvinist convins, Euler citea în fiecare seară câte un capitol din Biblie numeroasei sale familii. N-a renunţat nicio clipă la concepţiile sale burgheze, arătându-se total nereceptiv la ideile revoluţionare ale unor gânditori iluminişti ca Voltaire. În 1833, Sir David Brewster scria despre Euler: „În privinţa obiceiurilor era sobru şi temperat, dar în acelaşi timp plin de viaţă şi agreabil. Iar caracterul său moral şi religios este de admirat.” După moartea primei sale soţii, Katharina Gsell, în 1776, cu care a trăit ani mulţi şi fericiţi, Euler şi-a revenit curând şi s-a căsătorit cu sora ei vitregă, Salome.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.