Legiunea Străină Franceză: o unitate de mercenari de aproape 200 de ani

Legiunea Străină Franceză (sau simplu, Legiunea Străină), o unitate unică a armatei franceze, îşi are originile în tradiţiile trupelor străine care au servit Franţa în timpul Evului Mediu. Toţi cred că au auzit de gărzile scoţiene ale regelui francez Charles al VII-lea, de gărzile elveţiene ale regilor Bourboni, sau de trupele poloneze ale lui Napoleon.

Necesitatea creării Legiunii Străine a venit din faptul că, după revoluţia franceză din iulie 1830 străinilor le-a fost interzis în a se înscrie în aramata franceză, aşa că Legiunea Străină a fost creată pentru a permite acest lucru. Evenimentul a avut loc la 10 martie 1831, atunci când regele francez Louis Philippe a semnat ordinul de creare a Legiunii Străine

65 de legionari au luptat cu 2.000 de mexicani

Legiunea Străină a fost instrumentul ideal în a proteja şi a extinde imperiul colonial francez din secolul al XIX-lea, dar a putut fi folosită şi în alte războaie în care Franţa a participat. Astfel, legiunea a participat în diverse lupte în Algeria, Crimeea (1855), Italia (1859) sau Mexic (1863). În Mexic, şi-a câştigat un titlu de glorie, în bătălia de la Camerone Hacienda, doar 65 de legionari ţinând piept la 2.000 de mexicani! Apoi, au urmat campaniile din Tonkin, Sudan, Dahomey, Madagascar şi Maroc. Dar Legiunea Străină a luptat şi pe teritoriul Franţei, în războaiele franco-prusac (1870), în primul şi în cel de-al doilea război mondial.

Timp de 131 de ani, Legiunea Franceză şi-a avut sediul central în Algeria, dar după cucerirea independenţei de către această ţară, în 1962, legiunea se instalează în alte locaţii: în sudul Franţei, în insula Corsica, în Djibouti, Madagascar, Tahiti şi Guineea franceză. Ultimul mare război la care Legiunea Franceză a fost implicată a fost războiul din Golf (1990-1991), unde s-a comportat cu brio.

Cine sunt membrii Legiunii franceze?

Deşi majoritatea ofiţerilor Legiunii Străine provin din rândul armatei franceze (şi astfel sunt francezi), 10% din ei o formează foştii legionari care au reuşit astfel să avanseze în grad. În ceea ce priveşte membrii propriu-zişi ai legiunii, naţionalitatea lor diferă în funcţie de perioada istorică. O anumită creştere a membrilor dintr-o anumită ţară semnifică faptul că în respectiva ţară a intervenit o criză politică, mulţi tineri găsindu-şi refugiul în Legiunea Străină. Astfel, după primul război mondial, mulţi ruşi s-au înrolat în legiune (datorită venirii bolşevicilor la putere). După cel de-al doilea război mondial, mulţi cehi, polonezi şi evrei din Europa de est s-au alăturat legiunii (datorită venirii la putere a regimului comunist). După 1990, se constată o creştere a recruţilor provenite din fostele republice ale URSS (datorită crizei din aceste ţări). În ultimii ani, se constată o creştere a membrilor din ţările balcanice şi din Africa.

Totuşi, în afara recruţilor ajunşi aici din motive economice sau politice, se constată de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, un nucleu dur al recruţilor proveniţi din două ţări: Germania şi Marea Britanie. Se crede că germanii formează circa 35% din membrii legiunii din ultimii 60 de ani. Şi englezii stau destul de bine în cadrul Legiunii Străine, în special din anii ’80, când militarii restructuraţi din armata britanică au luat calea legiunii. În marea majoritate a lor, foştii militari britanici erau paraşutişti, aşa că unitatea formată de ei în cadrul Legiunii Străine a mai fost denumită şi „2eme PARA” (Unitatea a 2-a paraşutişti), făcând referinţă la „Batalionul 2 de Paraşutişti” ai armatei britanice.

Pot ajunge şi criminali în Legiunea Străină?

În trecut, legiunea avea o reputaţie proastă, în sensul că atrăgea criminali şi alte elemente antisociale, dar în ultimii ani, trecutul fiecărui recrut potenţial este verificat cu atenţie. În general vorbind, infractorii şi cei condamnaţi la închisoare în trecut, le este interzis să se înroleze în legiune.

Interesant e faptul că legionarii pot să se înscrie la început şi sub forma unui pseudonim. Cetăţenii francezi se pot înrola în legiune, declarându-şi o cetăţenie fictivă (de regulă, una francofonă). După un an de serviciu în cadrul legiunii, legionarii îşi pot reglementa situaţia, arătându-şi identitatea lor adevărată. După trei ani în Legiunea Străină, cetăţenii străini pot primi cetăţenia franceză, dar trebuie să aibă o identitate reală.

Gradele din Legiunea Străină

În Legiunea Străină sunt 3 categorii de grade: legionari propriu-zişi, subofiţeri şi ofiţeri.

Legionarii propriu-zişi pot fi încadraţi în una din următoarele categorii: voluntar (15 săptămâni de antrenament), soldat clasa a 2-a (ce parcurge un ciclu complet de antrenament), soldat clasa 1 (până în 2 ani de serviciu în legiune), caporal (peste 2 ani de serviciu) şi caporal-şef (peste 6 ani de serviciu).

Subofiţerii se împart în: sergent (după 3 ani de activitate), sergent-şef (7-14 de activitate, şi 3 ani de zile ca sergent), adjutant (cel puţin 3 ani ca sergen-şef), adjutant-şef (cel puţin 14 ani de activitate, din care 4 ani ca adjutant) şi sergent-major.

Ofiţerii, sunt în marea lor majoritate din armata franceză, şi se impart în: cadet, sublocotenent, locotenent, căpitan, comandant-maior, locotenent-colonel, colonel şi brigadier general.

“Codul Onoarei”

Fiecare legionar trebuie să cunoască “Codul Onoarei al legionarilor”, care cuprinde următoarele puncte:

– Servirea Franţei cu onoare şi fidelitate;

– Fiecare legionar este “frate în arme” cu celălalţi legionari, indiferent de religie, rasă sau naţionalitate. El trebuie să demonstreze solidaritatea şi să acţioneze ca membru al aceleiaşi familii unite;

– Respectarea tradiţiilor, devoţiunea faţă de comandanţi, disciplina şi tovărăşia;

– Fiecare legionar trebuie să fie mândru de statutul său, să afişeze acest lucru în uniforma sa, care trebuie să arate impecabilă, iar comportamentul său trebuie să fie demn dar modest;

– Legionarul trebuie să simtă că este un soldat de elită, care se antrenează în mod riguros, are grijă de arma sa şi este preocupat în mod constant în a-şi menţine forma fizică;

– Legionarul trebuie să ducă la îndeplinire orice misiune, pe care trebuie o consideră sacră, respectând legile, regulile de război intrenaţionale, şi, riscându-şi viaţa, dacă este necesar;

– Legionarul trebuie să acţioneze în război fără pasiune şi ură, să-şi respecte inamicul, să nu-şi abandoneze tovarăşii răniţi sau morţi şi să nu-şi predea armele.

Cum decurge un process de recrutare şi selecţie a legionarilor

Cine vrea să se înroleze în Legiunea Străină, trebuie să se prezinte la centrul de recrutare din Aubagne – Paris, unde va parcurge următoarele etape:

a) Preselecţie (1-3 zile), unde va avea un control medical iniţial şi se finalizează completarea hârtiilor de înscriere

b) Selecţie (1-10 zile), în care recrutul va da teste psihologice, de personalitate şi de logică, va avea parte de un examen medical amănunţit, va da câteva teste fizice, şi va avea interviuri de motivaţie. În această etapă, se aprobă sau se respinge selecţia.

c) Selecţia finală (7 zile) – se semnează un contract pe 5 ani şi se pleacă într-una din bazele legiunii pentru antrenamente.

Un antrenament de bază în Legiunea Străină

Un antrenament de bază are 15 săptămâni, şi include următoarele etape:

– antrenament iniţial (4 săptămâni) – iniţiere în viaţa de armată, activităţi de teren, învăţarea tradiţiilor legiunii;

– marşul “Kepi Blanc” şi ceremonia de absolvire (1 săptămână);

– antrenament de teren (tehnici şi practici) (3 săptămâni);

– antrenament montan (1 săptămână) – în Munţii Pirinei din Franţa;

– antrenament de teren (tehnici şi practici) (2 săptămâni);

– examinări şi obţinerea certificatului tehnic elementar (1 săptămână);

– antrenament de marş (1 săptămână);

– şcoală de vehicule uşoare şi camioane (1 săptămână)

– întoarcerea la Aubigne şi desemnarea fiecărui recrut a unui regiment (1 săptămână)

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.