Într-un număr din 1907 al „Gazetei de Transilvania”, facem cunoştinţă cu un bătrân simpatic, Moş Mitru, care ne povesteşte, din moşi strămoşi, despre „neamul uriaşilor” ce au trăit cândva pe teritorile ţării noastre. Moş Mitru e întrebat de ce e posomorât, iar el ne răspunde:
* Ei, iaca-aşa, că nu mai credeţi nici în vorbele rămase din moş strămoşi. Acum aţi născocit că neamul uriaşilor n-a stătut nici când în lume, că cele ce se spun despre isprăvile uriaşilor nu sunt decât nişte poveşti, bune de a adormi copiii cu ele. Se zice că cetăţile vechi de prin ţară nu le-au zidit uriaşii, ci oameni ca noi, adică strămoşii noştri, şi nici n-au fost uriaşi cândva…
* Uriaşii au fost un soi de oameni, care se deosebeau de oamenii care trăiesc azi pe pământ, prin aceea că erau mari şi zdraveni cât un munte. Şi apoi aveau şi o putere grozavă, de răsturnau munţii într-o mânie. Aşa erau şi femeile şi fetele lor. Uneori se jucau de-a dura cu stâncile de piatră, cum se joacă copiii cu pietricelele. Dacă un uriaş ca acesta se apuca de muncă, îţi făcea într-o noapte o cetate, cu ziduri de bolovani, cu turnuri cu tot. D-apoi, când da gâlceava între ei şi se luau la harţă… fereşte Doamne! Răscoleau munţi şi dealuri, de se cutremura cerul şi pământul.
* Putem zice că Ardealul e ţara uriaşilor, cum nu este nicio altă ţară. Îţi vine să crezi că Ţara Ciclopilor lui Ulise din legendara antichitate a fost una cu ţara Ardealului. Aceiaşi uriaşi năpraznici le-au stăpânit pe amândouă. Legendele despre uriaşii din Ardeal sunt din cele mai frumoase produse ale literaturii noastre populare. De la o vreme însă – cam de vreo 2-3 secole – legendele despre uriaşi dispărură. Neamul uriaşilor a pierit, s-a stins de pe faţa pământului, făcând loc oamenilor de azi. Creaţiile lor sunt cetăţile din Dacia şi cetăţile şi castelele din Evul Mediu, de pe timpul cavalerilor medievali. Un exemplu e Cetatea de la Hunedoara (Castelul Corvinilor), zidit(ă) de Iancu de Hunedoara pe la 1452, e de fapt ridicat(ă) cu ajutorul uriaşilor. Cetatea de azi a Alba-Iuliei, construită între anii 1715-1738 nu mai este construită de uriaşi. Neamul uriaşilor s-a stins.
* Odinioară, când pe plaiurile Ardealului vieţuiau uriaşii, o parte din ei îşi aveau locuinţa în Jidovina, un munte din cuprinsul Munţilor Apuseni. Aceşti munţi frumoşi şi extinşi au în unele locuri zone de o rară sălbăticie.