Iulius Cezar n-a spus niciodată cuvintele „Şi tu, Brutus?”
Lui Cezar, marele împărat roman, i s-au atribuit o mulţime de vorbe celebre, pe care mai că l-ar face pe marele conducător de oşti să se răsucească în mormânt. Printre ele şi cele din ziua asasinatului, când după ce este străpuns de pumnalele conjuraţilor, zăreşte printre ei pe fiul adoptiv, Brutus, căruia îi spune: ,,Tu quoque, fiii mi Brutus” („Şi tu,Brutus, fiul meu”). Ori, după prima lovitură de pumnal, Cezar a căzut oftând, fără să mai spună nici un cuvânt!
Legenda era următoarea: Marcus Iunius Brutus, un aprig luptător pentru republică, a fost mult apreciat şi iubit de Iulius Cezar.
Brutus a intrat totuşi în conjuraţia care a pregătit asasinarea lui Cezar, pentru că acesta plănuia să pună capăt republicii şi să se încoroneze împărat. Şi într-adevăr, la 15 martie 44 î.Ch., Cezar a fost ucis în plin Senat. Se zice că în momentul când l-a vazut pe Brutus ridicând pumnalul, şi-a acoperit capul cu toga, exclamând: „Tu quoque, fili mi Brutus ?” Totuşi, aceste cuvinte au fost doar o legendă, îndepărtându-se de adevărul istoric…
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Lui Cezar, marele împărat roman, i s-au atribuit o mulţime de vorbe celebre, pe care mai că l-ar face pe marele conducător de oşti să se răsucească în mormânt. Printre ele şi cele din ziua asasinatului, când după ce este străpuns de pumnalele conjuraţilor, zăreşte printre ei pe fiul adoptiv, Brutus, căruia îi spune: ,,Tu quoque, fiii mi Brutus” („Şi tu, Brutus, fiul meu”). Ori, după prima lovitură de pumnal, Cezar a căzut oftând, fără să mai spună nici un cuvânt!
