Fotograful Craig Burrows a publicat câteva fotografii frumoase, care dezvăluie o latură secretă a florilor, „ceva ce vedem mereu, dar niciodată nu putem observa“, aşa cum spune Craig.
Atunci când vedem culoarea unui obiect, ceea ce vedem este lungimea de undă a luminii pe care obiectul nu o absoarbe – vedem un fel de „anti-culoare“ a obiectului. Faptul că ceea ce vedem nu aparține de fapt, obiectului, este un lucru uluitor.
Diferite unde de lumină posedă diferite lungimi de undă care determină culorile pe care le percepem. În fizică, lungimea de undă este o mărime fizică ce caracterizează distanța dintre două puncte din spațiu între care defazajul relativ al oscilațiilor este de 2π radiani. O banană, de exemplu, are o lungime de undă cuprinsă între aproximativ 570 până la 580 nanometri.
Există unde luminoase ale căror lungimi de undă sunt atât de scurte încât nu le putem vedea. Acestea sunt numite unde luminoase „ultraviolete“ (sau UV). „Ultraviolet“ înseamnă „dincolo de violet.“ Lungimile de undă UV variază de la aproximativ 180 de nanometri la 400 nanometri.
Atunci când unele obiecte sunt expuse la lumina UV, o parte din lumină este absorbită sub formă de căldură, iar restul este reflectat de obiect la o frecvență mai lentă – care este o lungime de undă mai lungă – şi deci pe care o putem vedea. Unele materiale naturale – cum ar fi anumite roci și flori – fac acest lucru, dar lumina vizibilă blochează această iluminare mai subtilă din ochii noștri, în lumina zilei.
Şi aici intervine Burrows. Opera sa fotografică este inspirată din studiile lui Aleksandr Holovachov. El foloseşte o tehnică fotografică denumită „Fluorescenţa indusă vizibilă”. Burrows se declară surprins de fiecare dată când fotografiază o plantă sau o floare, pentru că nu ştie de ce va avea parte.
Puteţi vedea mai jos câteva din fotografiile superbe ale lui Burrows, care surprinde „lumea invizibilă” a plantelor.
Sursa (traducerea şi adaptarea): boredpanda.com