Iată care este semnificaţia adevărată a culorilor din bisericile creştine timpurii
În simbolismul original al Bisericii Creştine culorile aveau o importanţă deosebită, iar folosirea lor era normată conform unor reguli foarte stricte. Totuşi, neatenţia cu care au fost folosite aceste culori încă din Evul Mediu a dus la pierderea înţelesurilor lor profunde şi emblematice. În aspectul său primar, albul sau argintul simboliza viaţa, puritatea, inocenţa, bucuria şi lumina; roşul reprezenta suferinţa şi moartea lui Hristos şi a discipolilor săi, dar şi iubirea divină, sângele şi războiul, durerea; albastrul reprezenta sfera celestă şi starea de contemplare; galbenul sau aurul simboliza gloria, roadele, bunătatea; verdele reprezenta fecunditatea, tinereţea şi prosperitatea; movul, umilinţa, afecţiunea profundă şi necazurile; negrul simboliza moartea, distrugerea şi umilinţa.
În arta bisericească timpurie culorile veşmintelor şi ale ornamentelor dezvăluiau atât dacă un sfânt fusese transformat în martir cât şi munca pe care o depusese pentru a fi canonizat. Pe lângă culorile spectrului mai există un număr extins de culori, unele prea puternice iar unele prea stinse pentru a putea fi recepţionate de aparatul optic al omului. Este îngrozitor să constaţi ignoranţa completă a omului cu privire la acest spaţiu abstract. Aşa cum în trecut omenirea a explorat continente necunoscute, în viitor, echipată cu obiecte create special cu acest scop, ea va exploata aceste vibraţii puţin cunoscute ale luminii, culorii, sunetului şi conştiinţei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În simbolismul original al Bisericii Creştine culorile aveau o importanţă deosebită, iar folosirea lor era normată conform unor reguli foarte stricte. Totuşi, neatenţia cu care au fost folosite aceste culori încă din Evul Mediu a dus la pierderea înţelesurilor lor profunde şi emblematice. În aspectul său primar, albul sau argintul simboliza viaţa, puritatea, inocenţa, bucuria şi lumina; roşul reprezenta suferinţa şi moartea lui Hristos şi a discipolilor săi, dar şi iubirea divină, sângele şi războiul, durerea; albastrul reprezenta sfera celestă şi starea de contemplare; galbenul sau aurul simboliza gloria, roadele, bunătatea; verdele reprezenta fecunditatea, tinereţea şi prosperitatea; movul, umilinţa, afecţiunea profundă şi necazurile; negrul simboliza moartea, distrugerea şi umilinţa.
