Iată care este semnificaţia adevărată a culorilor din bisericile creştine timpurii
În simbolismul original al Bisericii Creştine culorile aveau o importanţă deosebită, iar folosirea lor era normată conform unor reguli foarte stricte. Totuşi, neatenţia cu care au fost folosite aceste culori încă din Evul Mediu a dus la pierderea înţelesurilor lor profunde şi emblematice. În aspectul său primar, albul sau argintul simboliza viaţa, puritatea, inocenţa, bucuria şi lumina; roşul reprezenta suferinţa şi moartea lui Hristos şi a discipolilor săi, dar şi iubirea divină, sângele şi războiul, durerea; albastrul reprezenta sfera celestă şi starea de contemplare; galbenul sau aurul simboliza gloria, roadele, bunătatea; verdele reprezenta fecunditatea, tinereţea şi prosperitatea; movul, umilinţa, afecţiunea profundă şi necazurile; negrul simboliza moartea, distrugerea şi umilinţa.
În arta bisericească timpurie culorile veşmintelor şi ale ornamentelor dezvăluiau atât dacă un sfânt fusese transformat în martir cât şi munca pe care o depusese pentru a fi canonizat. Pe lângă culorile spectrului mai există un număr extins de culori, unele prea puternice iar unele prea stinse pentru a putea fi recepţionate de aparatul optic al omului. Este îngrozitor să constaţi ignoranţa completă a omului cu privire la acest spaţiu abstract. Aşa cum în trecut omenirea a explorat continente necunoscute, în viitor, echipată cu obiecte create special cu acest scop, ea va exploata aceste vibraţii puţin cunoscute ale luminii, culorii, sunetului şi conştiinţei.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
În simbolismul original al Bisericii Creştine culorile aveau o importanţă deosebită, iar folosirea lor era normată conform unor reguli foarte stricte. Totuşi, neatenţia cu care au fost folosite aceste culori încă din Evul Mediu a dus la pierderea înţelesurilor lor profunde şi emblematice. În aspectul său primar, albul sau argintul simboliza viaţa, puritatea, inocenţa, bucuria şi lumina; roşul reprezenta suferinţa şi moartea lui Hristos şi a discipolilor săi, dar şi iubirea divină, sângele şi războiul, durerea; albastrul reprezenta sfera celestă şi starea de contemplare; galbenul sau aurul simboliza gloria, roadele, bunătatea; verdele reprezenta fecunditatea, tinereţea şi prosperitatea; movul, umilinţa, afecţiunea profundă şi necazurile; negrul simboliza moartea, distrugerea şi umilinţa.
