George Adamski – misticul care susţine că a fost răpit de extratereştri şi dus pe Lună
Cultul modern al ozeneurilor (obiecte zburătoare neidentificate) a început la 24 iunie 1947 când omul de afaceri Kenneth Arnold a văzut nouă discuri strălucitoare rotindu-se pe cer deasupra munţilor, în timp ce el zbura cu avionul particular aproape de Muntele Rainier, din statul Washington. Cinci ani mai târziu, misticul californian George Adamski a devenit primul american ce a pretins că a avut contact cu fiinţe extraterestre, în cartea sa, Farfuriile zburătoare au aterizat, scrie: „Era aproape 12.30 la prânz, într-o zi de joi, pe 20 noiembrie 1952, când am iniţiat primul contact personal cu o fiinţă de pe altă planetă. Aceasta venise pe Pământ în nava sa spaţială, o farfurie zburătoare, pe care o numea Nava Cercetaşă.”
Această aşa-zisă întâlnire s-ar fi petrecut la Desert Center, undeva în afara oraşului Los Angeles. Adamski a pretins că a fost trimis în acea direcţie telepatic de către extratereştri. Împreună cu şase prieteni (printre care teoreticianul ocultist George Hunt Williamson), el a văzut „nava cercetaşă” în formă de clopot cum apare deasupra capetelor lor, apoi cum aterizează în apropiere. O entitate cu părul blond a ieşit din navă pentru a-i spune lui Adamski, prin limbajul semnelor şi prin telepatie, că rasa sa se teme să aterizeze în arii puternic populate, dar că a venit aici pentru a-i avertiza pe pământeni asupra folosirii necorespunzătoare a energiei atomice. Această idee s-a transformat într-un laitmotiv al relatărilor ulterioare despre întâlnirile cu extratereştri: se pare însă că e meritul lui Adamski de a fi lansat-o prima dată (deşi astfel de avertismente erau, chiar şi pe atunci, obişnuite în romanele ştiinţifico-fantastice).
Cartea sa, devenită best-seller, a reprezentat exact ceea ce milioane de oameni îngrijoraţi doreau să citească pe măsură ce Războiul Rece se desfăşura. Fraţii noştri din spaţiul cosmic ne vor salva pe noi de noi înşine! Adamski a fost foarte isteţ şi a exploatat momentul. Următorul său roman, În interiorul navelor spaţiale (1955), istorisea cum noii lui prieteni l-au condus la bazele lor de ozeneuri, printre munţi, râuri şi oraşe – de cealaltă parte a Lunii. Această carte a fost publicată cu patru ani înainte de apariţia primelor fotografii realizate din satelit, ce arătau că partea întunecată a Lunii nu este altceva decât pământ steril, la fel ca şi partea luminoasă ce poate fi observată de pe Pământ. Dar, până atunci, Adamski se îmbogăţise considerabil. Oricum, nu mai conta pentru fanii lui ceea ce ştiinţa dovedea sau nu dovedea.
Oare cât de mult cred aceşti oameni în poveştile spuse de ei? Dar de ce nu le-ar crede? Cât îl priveşte pe Adamski, oare a crezut cu adevărat ca a ajuns pe Lună?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cultul modern al ozeneurilor (obiecte zburătoare neidentificate) a început la 24 iunie 1947 când omul de afaceri Kenneth Arnold a văzut nouă discuri strălucitoare rotindu-se pe cer deasupra munţilor, în timp ce el zbura cu avionul particular aproape de Muntele Rainier, din statul Washington. Cinci ani mai târziu, misticul californian George Adamski a devenit primul american ce a pretins că a avut contact cu fiinţe extraterestre, în cartea sa, Farfuriile zburătoare au aterizat, scrie: „Era aproape 12.30 la prânz, într-o zi de joi, pe 20 noiembrie 1952, când am iniţiat primul contact personal cu o fiinţă de pe altă planetă. Aceasta venise pe Pământ în nava sa spaţială, o farfurie zburătoare, pe care o numea Nava Cercetaşă.”
