Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Fragmente inedite din istoria modei

57

blankMai schimbătoare decât vremea este cu siguranţă… moda. Moda a existat şi în epoca primitivă. Mărturii în acest sens ne stau superbele desene executate în urmă cu mii de ani, în peşterile răspândite pe întreg mapamondul. Egiptenii, grecii, romanii, se întreceau în a-şi etala noile modele în vestimentaţie. în Evul Mediu, moda se lua… „ca o adevărată epidemie”. Un rege, un prinţ sau o curtezană, putea declanşa imediat o nouă modă.

Moda “a trăi pe picior mare”

Contele Geoffrey d’Anjou a avut ghinionul să se nască cu un defect: „pe degetul mare de la picior cu o protuberanţă vizibilă, total inestetică”. Dar, cum să-şi ascundă acest cusur? Se sfătuieşte cu cizmarul său:
– Vă trebuie un pantof cu vârful curbat în sus, îi spuse acesta.
Contele acceptă şi… face furori. Imediat, înalta societate l-a imitat începând să poarte „souliers a la Poulaine”. Mai mult, se face o ierarhizare, după lungimea şi vârful pantofului: orăşenii purtau vârfuri doar de 15 cm, baronii 50 cm, iar prinţii, 60 cm! Au trecut ani până, regele Charles V, să pună capăt nebuniei. Ba, chiar a avut nevoie de o adevărată luptă cu supuşii. De la aceşti pantofi ne-a rămas doar expresia „a trăi pe picior mare”.

O actriţă pune capăt modei panierului

Aţi auzit de „hoop petticoat”? A fost o modă apărută cam pe la 1711, pornită de la… cercuri de butoi! Rochia era pusă pur şi simplu pe cercuri de sârmă, oase de balenă şi chiar cercuri de butoi. Vreo 7 ani, a evoluat modest pe malurile Tamisei, până când, într-o zi, două englezoaice au apărut astfel costumate la Tuileries. Au stârnit râsul, dar o curtezană cu mari cusururi fizice, o adoptă imediat. În câteva săptămâni „panierul” cucerise curţile franceze. A rezistat până în 1784! I-a venit de hac o actriţă, Mademoiselle Clarion. Într-o seară, înainte cu numai două ore de reprezentaţie (actriţa interpreta rolul Roxanei), o mână stângace i-a turnat acesteia ceva unsuros pe volanele panierului. Nu mai era nimic de făcut. Mademoiselle Clarion nu avea alt panier şi atunci ea hotăra pe loc: va ieşi în scenă cu cea mai obişnuită şi simplă rochie. Ceea ce a şi făcut. Astfel, în numai câteva zile, soarta panierului a fost pecetluită. Cochetele epocii l-au declarat dizgraţios.

Un producător de maieuri dă faliment datorită unui film

Mai aproape de noi, în secolul XX, unii oameni de afaceri s-au îmbogăţit sau au sărăcit, în funcţie de calculul mizei modei. Bernard Waldam, un biet croitoraş american, a făcut o avere fabuloasă imediat după crahul financiar din anii ’30, prin „standardizarea şi răspândirea pe piaţă a hainelor inspirate din filmele de succes, purtate de vedete”. Falit a ajuns însă, Wilhelm Frank producător de maieuri. Autorul: celebrul actor Clark Gable, care în filmul ,,S-a întâmplat într-o noapte”, a apărut gol sub… cămaşă! Vânzarea de maieuri a scăzut dramatic doar în câteva zile.

Copii ce trebuiau s-o imite pe Shirley Temple, copilul-minune al cinematografiei americane

În iureşul aceleiaşi goane după succes, generaţii de copii americani, arăta Margaret Thorp, au fost chinuite de părinţi din cauza lui… Shirley Temple! Li s-au făcut bucle, li s-a dat hrană din cea preferată de vedeta idol, doar, doar, vor dobândi talentele ei în artele dansului şi cântecului. Veste mare pentru femeile anului 1905: s-a inventat părul permanent.

Pălăriile bunicilor

După primul război mondial, prin 1921, bunicile noastre adoptau părul scurt. Pălăriile se răspândesc cu iuţeală. După forma şi calitatea pălăriei, puteai să-ţi dai seama de educaţia, bogăţia şi prestigiul posesoarei. Apar pălăriile excentrice. Nu era voie ca o femeie să apară în public fără pălărie. Prin anii 1930, pălăriile se poartă ghiduş, pe-o parte.

Nici bărbaţii nu scapă de „molima” modei. După trenciul, purtat în tranşee, vine moda gabardinului, apoi a raglanului. Noile materiale descoperite, nylonul, vinilinul, cauciucul, muşamaua, teflonul, schimbă radical moda.

Moda în România, din 1950 până azi

Şi, iată-ne după 1950, în România. Sărăcie lucie după război. Un palton sau un costum se dădea pe cartelă. Noroc de moda din răsărit: pufoaică şi şapcă a la Lenin. Purtatul cravatei sau a pălăriei era un semn al desfrâului burghez. Niciun război n-a putut ţine moda în loc. „Dezgheţul” de după anii ’60 a fost o erupţie a modei. Vă mai amintiţi de vestitele „fuste plisate”? Foarte „şic” erau şi cizmele de cauciuc cu toc în care se introduceau pantofii!

Într-un timp scurt a fost detronată de nou venita fustă strălucitoare „lame”. Cine purta aşa ceva „rupea gura târgului”. N-a rezistat nici lame-ul în faţa uraganului „minijupa”. Elevele de pe atunci, acum mame sau bunice, îşi amintesc câte au îndurat din partea severităţii profesorilor. Dar şi „minijupa” s-a văzut nevoită să facă faţă unui pantalon dintr-un material inofensiv „de cort”, blugii! Ce urmează după ei?

Orgoni Crystal