La 21 august 1961, seara târziu, a dispărut din Galeria Națională din Londra, tabloul „Ducele de Wellington” de Goya (1812-1814). Furtul tabloului a stârnit în Anglia un val de indignare. Portretul unui erou național al Angliei (învingător la 11 iunie 1815 asupra lui Napoleon, în bătălia de la Waterloo) e aproape un obiect sacru pentru englezi.
Galeria era considerată unul dintre cele mai sigure muzee din lume. Ferestrele erau zăbrelite și conectate la o instalație electrică; era instalat și un sistem de celule fotoelectrice. La 21 august 1961, Galeria fusese vizitată de 5.690 oameni. În seara aceea, lucrau în clădire 17 persoane, printre care și electricianul care, pentru a evita o alarmă falsă, pusese în funcțiune instalația abia la ora 21:00 după terminarea lucrului. La ora 22:40, un paznic a observat că tabloul dispăruse. Conducerea muzeului a anunțat poliția, iar 8 specialiști din brigada specială de furturi au studiat toate urmele existente.
Scotland Yard-ul a comunicat furtul tuturor punctelor de frontieră și autorităților vamale. Nu s-a găsit nicio urmă. În ziua de 31 august, agenția londoneză de știri „Reuters” primea o scrisoare anonimă care anunța că tabloul putea fi redobândit contra sumei de 140.000 de lire sterline, care va fi destinată unor instituții de binefacere. Anul următor (1962) s-au mai primit alte scrisori care anunțau că „Ducele” este în siguranță.
În noiembrie 1963, o nouă scrisoare anonimă adresată Galeriei Naționale amenința că dacă nu se ajunge la o înțelegere, tabloul va fi distrus într-o săptămână. Nelăsându-se înduplecat, președintele Consiliului de administrație al Galeriei Naționale, cere hoților să restituie tabloul furat. În ajunul Anului Nou 1963, un tânăr oarecare preda la depozitul de bagaje al gării Victoria din Londra, o cutie de carton, apoi se îndreaptă spre telefon de unde sună la poliție, anunțând că tabloul a fost distrus. Într-adevăr, la deschiderea pachetului s-au găsit resturi carbonizate, despre care s-a crezut că ar fi urmele bietului „Duce”. Dar panica produsă a fost de scurtă durată, deoarece analiza chimică a precizat că cenușa reprezenta rămășițe de hârtie veche arsă.
În martie 1965, agenția de presă „Exchange Telegraph” primea o nouă scrisoare, în care se propunea ca tabloul să fie expus o lună la Galeria Națională din Londra și banii încasați să fie folosiți în scopuri filantropice. Se cerea ca poliția să nu întreprindă nicio cercetare. Propunerea a fost refuzată. La 22 mai 1965, tabloul a fost găsit în gara Birmingham. Locul a fost anunțat printr-o scrisoare trimisă la redacția ziarului „Daily Mirror”. Era învelit în hârtie brună de împachetat și protejat prin niște plăci din material tare. Autorul furtului (care s-a predat) era Kempton Bunton din New Castle, în vârstă de 61 de ani. El a povestit cum s-a cățărat pe zid, strecurându-se în muzeu prin ferestruica de la toaletă, a furat tabloul și a dispărut, trecând prin intrarea principală. A declarat că a luat tabloul pentru a strânge un fond destinat oamenilor săraci și bătrânilor la care nimeni nu se mai gândește.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025