Viaţa secretă a lui Octav Botnar – cel mai bogat român din lume


Pe 14 iulie 1998, cotidianul englezesc „The Times” anunţa încetarea din viaţă a lui Octav Botnar, la 84 de ani, considerat atunci a fi „cel mai bogat român din lume”.

Mihai Botnar s-a născut în Bucovina, la 21 octombrie 1913. Omul a fost comunist convins din tinerețe, a făcut pușcărie în anii ’30 cu alți ilegaliști, a luptat alături de Rezistența Franceză împotriva naziștilor în timpul războiului, s-a întors în țară în 1946 și a ajuns la Camera de Comerț Exterior, unde a lucrat până în 1960, când Securitatea a epurat toți angajații evrei din minister, pe motiv de subminarea economiei naționale. A fost apoi arestat și a făcut pușcărie până în 1965. 

Pleacă din ţară şi soseşte în Marea Britanie în 1966, începându-și cariera de om de afaceri în 1969, când a obținut drepturile de a importa în această țară automobilele Datsun, devenite mai târziu Nissan. El a transformat cu timpul reprezentanța Nissan UK într-una dintre cele mai prospere afaceri din insulă, cu vânzări de 1,5 miliarde de lire sterline și profituri de aproape 150 milioane pe an.

El a devenit cunoscut de către opinia publică abia în iunie 1991, la sfârșitul unei lungi și extraordinare cariere. Atunci, Fiscul a efectuat, timp de 14 ore, percheziții la sediul Nissan UK din Worthing și la reședințele lui Botnar și ale celorlalți membri ai conducerii companiei. Șase luni mai târziu, au început arestările pentru fraudă fiscală, Botnar aflându-se însă în Elveția, unde a și rămas în exil. Dosarul întocmit împotriva lui Botnar a fost în cele din urmă închis, el suferind în acea vreme de cancer la stomac și de afecțiuni la inimă. Octav Botnar nu a uitat însă niciodată tratamentul la care a fost supus de către autorități și de către conducerea Nissan. Până în momentul decesului, el a încercat să-și reabiliteze imaginea, moartea sa survenind cu doar câteva zile înaintea deciziei Curții Supreme în procesul intentat Fiscului pentru persecutarea sa pe nedrept. După cum apreciază publicația britanică, această poveste a reprezentat tristul sfârșit al uneia dintre cele mai de succes povești ale societății britanice postbelice.

De-a lungul carierei sale, Botnar a acumulat o avere imensă, însă valoarea ei nu a fost niciodată cunoscută, date fiind impresionantele donații pe care le-a făcut. Peste 100 milioane de lire au fost alocate numai Fundației Camelia Botnar, creată în memoria unicului său copil, care și-a pierdut viața într-un accident de mașină, în 1974. Alte acțiuni caritabile, în valoare de aproape 10 milioane de lire sterline, au avut drept beneficiari Spitalul pentru Copii „Great Ormond” și Școala Regală de Balet.

Viața milionarului Octav Botnar a fost la fel de zbuciumată și înaintea „perioadei britanice”. El a copilărit în România, unde la 18 ani a fost arestat pentru organizarea unei demonstrații a tineretului de stânga și întemnițat timp de trei ani. După această experiență, Botnar a fugit în Franța, unde s-a înrolat voluntar pentru războiul civil din Spania, însă frontierele țării respective erau închise. Când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, s-a înrolat în armata franceză, a fost luat prizonier, a scăpat, apoi a intrat în Rezistența franceză. La sfârșitul războiului, el a revenit în România, unde s-a înscris în Partidul Comunist și s-a ocupat de afaceri ale Ministerului Comerțului. El a sfârșit prin a fi închis în 1960, pentru activități ostile regimului, fiind eliberat patru ani mai târziu, înainte de a începe aventura britanică.


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.